-
Deoarece este suficient ca o singura persoana sa iti spună ceva nepotrivit in momentul nepotrivit, dar care sa fie cu o rezonanta profunda, anxietatea legată de burtica mea mica se instalase suficient de tare încât sa ma consume zi de zi.
Urcându-ma pe cântar si văzând ca nu apar modificări in creșterea de greutate, i-am scris medicului cu inima cât un puric si l-am rugat sa ma ajute cu o programare, deși urma sa am una la morfologia de trimestrul 3, care era la 2 saptamani distanța.
Ajunsă in cabinet, preocuparea mea era sa intreb daca totul e bine, daca nu fac eu ceva greșit, daca bebelușa mea este bine si mai ales daca exista suficient lichid amniotic cât sa aibă ea loc in burtica asa cum trebuie.
Evident ca totul era bine, nimic nu era cu semne de întrebare, doar o mica diferenta de greutate fata de graficul lor dar asta urmând a se datora faptului ca genetic nu aveam cum sa am in burtica o fetița foarte mare, având in vedere ca eu ca si conformație întotdeauna am fost miniona.
Trist este ca primim aceste întrebări sau aceste comentarii de la persoane dragi noua, de la persoane pe care le consideram prietene apropiate si ne punem întrebarea: “de ce?”. Oare de invidie ca am reușit sau pur si simplu ca vor sa ne dărâme psihic într-un mod absolut inconștient.
Corpul nostru e unic, reacția noastră la tratamentul de FIV este unica, sarcinile sunt unice… ar trebui sa încetam in a ne mai compara între noi si in a caută tipare dupa care sa ne ghidam.
Comentarii