Sos de mustar delicios (sau cum sa ratezi cu folos o reteta culinara)

Probabil ca am mai precizat-o de multe ori si nu ma sfiesc sa o mai fac – nu sunt facuta pentru a sta în bucatarie, însa uneori sunt capabila de minuni pe acest teritoriu plin de surprize. Prefer sa ramân totusi modesta, caci nu aspir la vreun titlu de masterchef, Doamne fereste!

Treaba sta cam asa. Zilele trecute mi s-a pus pata pe o poza vazuta pe un site culinar... cu pulpe de pui crocante. Nu-s eu mare fan al pulpelor crocante, dar probabil ca îmi era foame tare de mi s-a parut asa grozava reteta. I-am dat delete din memorie, imediat ce am gustat din pizza de casa delicioasa pe care cei dragi au facut-o în weekend, lasându-mi mie placerea de a curata bucataria asa, ca o compensare a faptului ca eu nu prea am contribuit la pizza decât cu comentarii de pe margine. Azi m-a apucat în schimb pe mine cheful de gatit, asa, ca de vacanta si brusc mi s-a reactivat imaginea pulpitelor crocante. Zis si facut. Un search pe Google si am ajuns la locul potrivit.

Ideea era cam asa: pulpele se condimenteaza cu piper, sare, ierburi, apoi se dau printr-un sos de mustar (obtinut din mustar, ulei, ceapa si usturoi, boia), apoi printr-un amestec de pesmet/ fulgi de cereale, faina si fulgi de cocos. Se coc la cuptor, dupa indicatii precise de timp si temperatura si... se servesc cu garnitura. E drept ca nu am avut fulgi de cereale si nici fulgi de cocos si tot drept e ca am pus ceva mai mult ulei, ceapa si usturoi în sosul de mustar, iar cel mai drept e ca eu nu prea respect cu strictete (a se citi ”aproape deloc”) cantitatile si nici ingredientele din retetele pe care ma mai chinuie din când în când talentul culinar sa le fac... Nu stiu sigur care a fost cauza de data asta, cert este ca pulpele crocante nu au iesit tocmai crocante; au fost delicioase, dar nu crocante (si cârcotasa de mine ar o vaga senzatie ca nici nu prea aveau cum sa iasa crocante, asa... ca la KFC... nici daca respectam cu strictete formula magica originala de pe site-ul cu pricina). Ceea ce e e important e ca au fost gustoase si ca am descoperit o minunatie de sos caruia o sa îi spun sos de mustar delicios de acum înainte, pentru ca realmente e delicios si daca stau mai bine sa ma gândesc, cred ca în loc sa ma chinui cu pesmet si cu tot felul de mofturi mai bine rumeneam simplu pulpele si le serveam cu sos de mustar delicios alaturi. Nu ma credeti? Ia încercati!

Reteta? Hmmm, nu o mai stiu, clar, dar e cam asa: 2 linguri de mustar se amesteca încet cu ½ pahar de ulei normal (ca si cum ati face maioneza), apoi se adauga o ceapa potrivita si câtiva catei de usturoi (eu am dat si ceapa si usturoiul prin robot, dar cred ca merg si pe razatoare). E o nebunie de sos, va garantez!