Incarcat in Personal - #copilarie #adolescenta #emotii #examen #evaluare nationala
1.632 vizualizariAnul acesta scolar a fost pentru mine, ca mama si ca om, în general, plin de provocari carora îmi place sa cred ca le-am facut fata cu succes... Da, anul scolar... poate ca e o deformatie profesionala sa masor timpul astfel sau poate ca e doar reflexul parintelui care asteapta cu sufletul la gura, alaturi de propriii copii, vacanta de vara. Examenul lui Eli a fost, poate, laitmotivul anului. Pregatire intensa la mate si la limba româna, simulari, momente de optimism incurabil alternând cu momente de revolta, discutii peste discutii, certuri, încurajari si peste toate, o emotie teribila care a pus stapânire pe mine de câteva zile, mai exact din noaptea de dinaintea primei probe, cea de limba româna. Da, stiu, eu ar trbui sa fiu cea care sa o încurajeze, sa îi spulbere emotiile inerente cauzate de acest prim examen important din viata ei.. si fac tot ce pot în sensul asta... dar chiar daca reusesc sa îmi ascund emotiile fata de ea, în interiorul meu am trait zilele acestea framântari teribile, mult mai intense decât acelea pe care le-am trait cu ani în urma, în timp ce aveam propriile examene de tot felul. Luni dimineata, dupa ce am lasat-o în fata scolii si am vazut-o intrând pe usa m-au coplesit emotiile în valuri incontrolabile. M-am plimbat o vreme cu masina fara o directie anume, apoi mam cufundat în treburi pragmatice care trebuiau rezolvate peste zi, doar ca sa uit si ca sa nu îi transmit vibratii negative. Stiu cât de mult a muncit, stiu cât de mult îsi doreste rezultate pe masura si, mai presus de toate, stiu ca merita sa fie printre primii. Si poate ca tocmai aceste gânduri mi-au dat starile pe care le-am gestionat cu greu zilele acestea. Sau poate ca pur si simplu asa este firesc sa fie, ca noi, parintii, s traim la un nivel superior emotiile, atunci când este vorba despre copiii nostri. Mi-a trecut prin minte într-una din zilele astea imaginea mamei de acum 23 de ani, într-o zi de vara, cu parfum de tei, în aceeasi curte a liceului pe care ulterior l-am absolvit si eu... cu chipul palid, tremurând emotie lânga mine care eram vesela si sigura pe mine. Atunci nu întelegeam de ce mama avea atâtea emotii. Acum, când mai este o ora pâna la afisarea rezultatelor Elisei, o înteleg mai bine ca oricând pe mama... pentru ca îmi dau seama ca fericirea ei, a minunii mele frumoase, e mai importanta în aceste momente decât tot ce însemn eu...
Comentarii