Mami, ce de-a bubeeee! � cateva mituri despre varicela daramate

Când am aflat ca Tudor a intrat în contact cu un copil care tocmai facuse erup?ia aferenta varicelei, m-am cam panicat. Am facut rapid calcule ?i mi-am dat seama ca daca luase boala, totul avea sa pice cum nu se putea mai prost. M-am înarmat însa cu rabdare ?i cu gândul pozitiv ca e mai bine sa faca boala acum decât când o fi mare, a?a cum am facut-o eu cu vreo 10 ani în urma. Îmi aminteam ca atunci, demult, Elisa a luat de la mine virusul ?i a facut o forma relativ u?oara cu câteva bubi?e ?i un pic de febra. ?tiam însa ca va trebui sa stea în casa pâna îi trec bubi?ele ?i asta îmi cam încurca toate socotelile.

Dupa fix 15 zile, a venit ?i varicela... în plina for?a... mai întâi cu o stare de mole?eala, apoi cu doua bubi?e care speram sa fie totu?i doar o irita?ie, apoi, în 3 zile, cu o erup?ie îngrozitoare, de ziceam ca nu se mai termina. Tudor a facut, a?adar, o forma urâta de varsat de vânt... urâta doar în privin?a erup?iei, pentru ca febra nu prea a facut, iar în rest totul a decurs normal, zic eu. Am rezolvat cu statul în casa, cu alifiile de rigoare, cu mofturile ?i uite a?a, doua saptamâni au trecut destul de repede. Una peste alta, am încercat sa ne mai ?i amuzam un pic, ca sa alungam starea tensionata ?i toata nebunia creata în jurul acestei întâmplari. Cel mai simpatic a fost Tudor, care, în ziua când i-am spus ca nu mai merge o vreme la gradi pentru ca are bubi?e, a vrut sa se vada în oglinda... ?i cum s-a postat în fa?a oglinzii a exclamat vesel ?i contrariat în acela?i timp: „O, mamiii, ce de-a bubeeeeee!”. Evident ca în câteva zile veselia i-a fost înlocuita de mofturi ?i de plictiseala de a sta în permanen?a în casa, dar asta e alta poveste. Una peste alta, experien?a varicelei lui Tudor m-a facut, pentru a nu ?tiu câta oara, sa îmi dau seama câte prejudeca?i exista în jur ?i cât de stresa?i inutil suntem adesea, ca parin?i. Concret, iata câteva concluzii personale la care am ajuns în legatura cu varicela:

-Izolarea la domiciliu a copilului mi se pare o prostie, pentru ca, în fond ?i la urma urmei este o boala a copilariei ?i, a?a, ca idee, rata de molipsire e relativa... la Tudor la gradi, de?i l-am dus inclusiv în prima zi de erup?ie, când nu ?tiam clar ca are varicela, nu s-a mai îmbolnavit nimeni.

-Chestia asta cu scosul afara este o alta mare tâmpenie. A trebuit sa îl scoatem pe Tudor de câteva ori din motive pragmatice, ca sa îl mutam dintr-o casa în alta ?i nu a pa?it nimic.

-Cea mai mare tâmpenie mi se pare interzicerea bai?ei, citez, „pâna nu cade ultima coji?a”. I-am facut baie în momentul în care bubi?ele prinsesera deja coaja, l-am spalat cu grija, sa nu se rupa, s-a balacit în apa ?i a fost minunat. Nu are semne mai multe decât are orice copil cu o erup?ie severa.

-Despre alimenta?ie în perioada bolii nici nu am citit prea mare lucru, pentru ca Tudor oricum nu prea voia sa pape la început, dar apoi, treptat, i-a revenit ?i pofta de mâncare ?i a mâncat de toate. Ulterior am citit ?i despre asta tot felul de lucruri legate de diferite alimente. Cred ca cel mai bun regim în aceasta perioada este sa îi dai copilului ce dore?te sa manânce.

-Nu am folosit eterna pasta cu apa. Pentru simplul motiv ca ma dispera consisten?a, faptul ca nu se mai duce decât foarte greu cu apa, faptul ca murdare?te totul ?i mai ales faptul ca efectul este apa de ploaie. A?adar, am înlocuit-o cu doua produse recomandate de mamici care au trecut prin aceea?i experien?a, respectic Cicabio lo?iune de la Bioderma (pentru mâncarimi, pentru regenerarea pielii ?i cicatrizare rapida) ?i Citelium spray de la A-Derma (pentru calmarea mâncarimilor). Sprayul nu l-am putut folosi pe fa?a deloc, iar prin par, unde a avut foarte multe bubi?e, nu am folosit aproape nimic, pentru ca a fost foarte greu sa îl conving pe Tudor ca trebuie sa ne dam cu crema chiar ?i pe cap.

Or mai fi, poate, ?i altele, dar nu mi le mai amintesc. Pentru ca între timp, bubi?ele lui Tudor au devenit istorie. ?i ne bucuram ca am scapat de ele.