Bloguri

Lecţii de viaţă...

  • Se spune că fiecare lucru pe care îl trăim în viaţă are un sens. Şi eu cred cu tărie asta. Iar în ultima vreme cred din ce în ce mai mult în faptul că experienţele în care trebuie să găsim singuri sensuri le trăim în momente în care chiar avem nevoie de acele sensuri. Şi cu toate acestea intensitatea trăirilor din anumite momente mă face să rămân fără cuvinte atunci când ele se întâmplă ca atare. Azi mi-am cunoscut copilul într-o ipostază în care nu îmi imaginam că îl voi vedea vreodată într-un context anume. Şi nu pentru că e ceva de neimaginat, ci pentru simplul fapt că atunci când eşti părinte cred că cel mai cumplit lucru este să simţi suferinţa copilului tău. Am trăit o dublă experienţă, care în mod poate neaşteptat pentru alţii a fost pentru mine o adevărată revelaţie.

     

    Pe scurt şi derulând lucrurile în sens invers... Azi a murit peruşul Elisei, simpaticul Rico, pe care îl adoptasem de aproape doi ani. Privite superficial lucrurile nu ar trebui să fie extrem de tragice. Elisa a mai avut un peruş, pe Tony, care a murit acum câţiva ani şi ştie cumva ce înseamnă moarte, că animalele mor mai repede decât oamenii şi toate celelalte pe care un copil le înţelege adesea mai greu. Experienţa a fost însă copleşitoare. Nu ştim de ce a murit, părea să fie ok, prietenii mi-au spus că de singurătate, pentru că ar fi trebuit să îi aducem şi o pereche... oricum e tardiv pentru astfel de întrebări. Două lucruri m-au marcat însă profund şi m-au făcut să descopăr în mine resurse uluitoare de a traversa experienţe limită. Faptul că mi-a murit în mână... a fost de-a dreptul copleşitor. E uimitor cât de traumatizat poate fi să simţi cum o fiinţă vie îşi pierde viaţa, fie ea şi un micuţ peruş... Te dezumanizează pentru o clipă... realizezi cât de efemer este totul în lumea asta. Celălalt lucru este legat de Elisa şi de reacţia ei de copil inocent... A început să plângă decum l-a văzut că se agită în cuşcă, apoi în timp ce era în palmele mele ţipa cât putea „Nu vreau să moară!!!!”, iar în momentul în care a realizat că peruşul a murit a izbucnit în hohote „Eu sunt vinovată, că nu l-am îngrijit destul! Ia-l mami, nu pot să îl văd aşa!”. Au urmate apoi minute în şir de plâns în hohote pe care aproape că nu ştiam cum să-l potolesc. Citisem însă undeva că în astfel de momente, copiii trebuie lăsaţi să îşi consume tristeţea şi suferinţa şi trebuie înţeleşi. Nu consolaţi, ci înţeleşi... Şi aşa am şi făcut. Am încercat să fiu puternică eu şi să îi înţeleg tristeţea. La câteva ore după ce s-a întâmplat, Elisa a venit la mine şi mi-a spus că o doare tare şi că a simţit ceva aşa de ciudat în clipa când a murit peruşul... „Ca şi cum am murit eu mami, o parte din mine...” Am simţit un val de căldură din creştet până-n tălpi şi m-am abţinut să nu izbucnesc eu însămi în plâns. Am realizat brusc că Elisa nu mai este copil, că simte şi trăieşte totul atât de intens şi cu o maturitate pe care eu o credeam încă departe. Apoi a zâmbit şi mi-a spus că înţelege că toate lucrurile pe lumea asta au un sfârşit, dar că îi este greu să se despartă de Rico. Am ascultat-o şi am stat de vorbă cu ea mult... despre viaţă, despre moarte, despre despărţiri şi tristeţi. Şi am realizat că dincolo de tragicul în sine al întâmplării, ceea ce s-a petrecut a fost o lecţie de maturitate. Pentru ea şi pentru mine deopotrivă...

     

     


Comentarii

0 comentarii

Comentarii Publice

Poti sa comentezi si anonim (vezi casuta la final dupa ce scrii mesajul)
 

Mesaje de la acelasi autor

  • Răsărit... la capăt de vară...

    Uneori răsăritul e pur și simplu magic... așa, ca-n dimineața asta de sfârșit de august, în ale cărei raze se-ngrămădesc parcă un milion de senzații. Și nu știu dacă magia vine din faptul ...
  • Un tătic face un test de sarcină

    Nu mă dau în vânt după vlogging, deși știu că e la modă... și nici după reality show-uri, indiferent de subiectul lor. Am văzut însă astăzi un video care mi-a dat o inexplicabilă sta...
  • Portret de familie ”perfectă”

    Mă întreb uneori dacă sunt eu anormală și gândesc prea mult... de cele mai multe ori ajung la concluzia că nu...și îmi propun să iau lucrurile ca atare și să accept că nu pot eu schi...
  • Dimineață cu amintiri

    Mi se întâmplă uneori să-mi amintesc... de clipe ce păreau uitate, de tot felul de întâmplări care cândva m-au făcut să vibrez ori de întâmplări care atunci, ...
  • Un prânz rapid cu orez, carne și legume

    În mod cert nu e o rețetă specială și cred că oricine a mâncat și știe că nu e mare filosofie să gătești așa ceva. De ce scriu aici despre prânzule acesta totuși? Simplu... pentru că...

Din aceeasi categorie...

  • Am aflat sexul bebelușului

    Insfarsit am aflat sexul bebelușului o sa mai avem o fetita, prima mea iubire are 5 ani și o cheama Eva Maria, era foarte fericita când a aflat ca sunt insarcinata si ca o sa avem un bebe dar când a a...
  • Prima zi in Comunitatea Mamicilor

    Buna ziua tuturor!   Ma bucur ca v-am descoperit si felicitari pentru toate experientele si povestile pe care le impartasiti! Sunt convinsa ca voi gasi aici sfaturi, idei si solutii pentru toa...
  • Geanta bebelusului

    Buna ziua, In primul rand vreau sa va multumesc pentru geanta bebelusului care a ajuns la mine intr-un timp foarte scurt. Am ramas surprinsa de toate lucrurile minunate care s-au aflat in interiorul...
  • Gravida miastenica

    Povestea mea incepe cu 2 ani in urma cand imi doream fff mult un bebelus cu sotul meu,eu avand 2 fetite de 11ani respectiv 9ani dintr-o alta casatorie era normal ca si sotul să-și doreasca un urmas...
  • Despre sarcina

    Sarcina mea a fost o sarcina dorita dar a fost o surpriza având in vedere ca încercam de aproape un an si nu rămâneam . Chiar înainte cu un an de a rămâne însărcinată deja Imi doream foarte mult Sa ...
  • Sarcina cu risc

    In postarea anterioara am scris despre cum nimeni nu imi dadea sanse sa raman insarcinata si totusi minunea s-a intamplat. Acum as vrea sa impartasesc experienta mea de graviduta. In iulie 2019 am...
  • Crede si ti se va intampla

    As vrea sa impartasesc povestea mea celor care se lupta cu infertilitatea. Povestea mea incepe la 12 ani cand am fost diagnosticata cu ovare micropolichistice, amenoree, hirsutism si rezistenta la i...
  • "Incercati degeaba"

    Salutare!   In primul mesaj de pe acest blog am scris pe scurt despre asteptarea unei minuni, timp de aproape 2 ani de zile. Si am mai scris si despre faptul ca am avut prima vizita la special...
  • Analize + dublu test

    Salutare,    La 12 saptamani am facut dublu testul, junde am facut o serie de analize, am facut ecogratie si in urma investigatiilor totul a iesit ok. Avand in vedere ca fetita noastra nasc...
  • Anuntarea familiei

    Salutare,     In saptamana in care am aflat vestea ca sunt insarcinata, am fost si la primul control la ginecolog. Acesta mi-a confirmat sarcina si mi-a spus sa imi fac o serie de analize. ...