Arta pe parchet�

Cu câteva saptamâni în urma, când Tudor a avut o perioada de interes constant pentru carioci, creioane colorate ?i tot ce lasa urme pe hârtie, am început sa ma întreb când va veni oare momentul inedit al exprimarii artistice neconven?ionale... Mi-am amintit cu nostalgie de floricelel pictate de Elisa cu mul?i ani în urma pe pere?ii din sufragerie ?i de iarba ?i copaceii ce populau to?i pere?ii de dupa u?ile din casa... ?i de satisfac?ia ei atunci când ma lua de mâna ?i îmi spune cu zâmbet inocent „Uite, mami, am facut o arta”... de disperarea mea potolita în cele din urma de gândul ca este o etapa care va trece de la sine, cum de altfel s-a ?i întâmplat... Ei bine, iata ca retrairea la un alt nivel a acestui gen de emo?ii nu s-a lasat a?teptata... Alaltaieri, într-o lini?te deplina, care pe moment m-a bucurat, pentru ca avem destula treaba în bucatarie, Tudor ?i-a exersat talentul de pictor... pe parchet... ?i pe propriul corp. E inutil sa mai spun ca reac?ia la întrebarea mea „Ce-ai facut Tudor?!”, rostita pe un ton prefacut mirat ?i u?or contrariat, a fost spontana ?i la fel de inocenta ca a surioarei sale cu ani în urma... „Am pitat, mami!”. M-a amuzat mutri?a lui nedumerita... nu ?tia daca e de bine sau de rau zâmbetul meu, cu toate ca ceva ceva în?elegea el despre faptul ca parchetul nu e pentru pictat. I-am explicat ca hârtia este mai potrivita ?i ca parchetul e frumos a?a, fara pictura... Nu ?tiu cât a în?eles, dar nu a ripostat când l-am pus sa ?tearga capodopera. Traiasca cariocile „washable”! Ieri a avut o noua tentativa, dar s-a potolit repede. Una peste alta ma bucur ca pere?ii nu prezinta înca interes pentru micul meu artist. În schimb... a vrut cu orice pre? sa-l picteze pu?in ?i pe ca?elul Thor, care însa nu a fost deloc încântat de ipostaza de ?evalet viu.