A fost odata o fetita careia, pe lânga pasiunea ei (despre care am mai vorbit) legata de observarea astrelor ceresti, tare îi mai placea sa înoate. Mica margica albastra pe care o observase si unde alesese, în cele din urma, sa se mute, era pasamite, plina de ape atât curgatoare, cât si statatoare, unde i se promisese ca va ajunge sa se balaceasca dupa pofta inimioarei ei. Dar omisesera sa-i spuna ca si culcusul de tranzitie, desi întunecos la început, dar cald si primitor (si despre el am mai vorbit), semana cu o mica piscina unde se putea da peste cap cât poftea. Mvai, îsi zise, ce bine e aici, mai c-as ramâne!
La început, mica piscina îi era larga, iar miscarile ei nu erau perceptibile din exterior. Cea care avea sa-i fie mamica în curând se tot întreba – dar când o voi simti si eu pe mica mea sirena? Burtica (sau piscina, cum o numea, pentru moment, fetita) se rotunjea cu fiecare zi, dar mica ei locatara înca nu-si facuse simtita prezenta, nici macar prin faimoasele ”aripi de fluture”. Mamica însa îsi lua masuri din ce în ce mai stricte pentru a-si proteja sirena – o perna gigant, de culoarea marii turcoaz, presarata cu stelute, îsi facu aparitia în patul matrimonial. Taticul se uita chiorâs, dar cel putin pentru o vreme nici nu a banuit ca, în doar câteva luni, avea sa se mute din perimetrul acestei perne, pentru a oferi partenerei si micii locatare tot spatiul de care aveau nevoie pentru a avea un somn linistit (minus plimbarile nocturne la toaleta – dar asta face parte deja din alt episod).
Sa revenim la primele miscari – aproape ca nu ne mai amintim cum a avut loc trecerea de la acele miscari subtile, aparute prin saptamâna 18, la marile fandari, stretching, dansul din buric si... ce alte miscari o mai exersa mica sirena, devenita între timp mica dansatoare, acum, la 36 de saptamâni de cazare. Cât despre locatara, nu mica îi fu mirarea sa constate ca piscina ei privata se micsora pe zi ce trece, îngreunându-i tumbele si silind-o sa execute, din timp în timp, acele miscari de întindere, cu rol de relaxare, ca doar nu credeati ca îi facea mare placere sa stea asa înghesuita, nu?
În plus, la naiba, de vreo 8 saptamâni, nu trece nici o zi fara cel putin cinci sughituri de cel putin 10 minute per sesiune. Atât la interior, cât si la exterior, miscarea asta ritmata nu poate trece neobservata. Si mica sirena, si mamica ei, urmaresc uimite acest proces (oare sa le anuntam ca va continua si dupa ce se vor cunoaste, în sfârsit?!), care poate aparea în momente din cele mai ciudate – atât în timpul micului dejun, cât si în toiul noptii (în acest caz, adio somn pentru cel putin jumatate de ora!). Dar rezistam! Mai e atât de putin din aceasta calatorie!
Comentarii