-
Am esit la serviciu dupa boala, dupa carantina.
Burtica este absolut invizibila, adica nimic nu ar spune ca sunt insarcinata, numai acest ceai din romanita, pe cind pina acum - favorita mea era cafeaua. Din fericire nu am voma, nu am greata. Ma simt bine, insa ar trebui sa i spun sefului ca inca citeva luni - care vor trece foarte repede, si eu voi pleca in concediu de maternitate. In locul meu ar trebui din timp sa caute pe cineva, sa reuseasca sa invete, sa se acomodeze. Imi era greu sa ma decid sa zic sefului, totusi e treaba fiecaruia sa zica sau nu, insa eu m-am luat in miini si am ridicat receptorul, am sunat sefa. (Suntem in blocuri diferite din cauza covid am fost repartizati in sedii diferite). Zic: - Natalia, am veste pentru tine. Eu plec curind si tu ar trebui sa stii despre asta.
- Ce? De ce? Ce sa intamplat? Eu m-am invatat cu tine, hai sa discutam poate putem sa facem ceva sa ramii.
Zic: - Sunt insarcinata.
Desigur ca sefa mea atit s-a bucurat cit si s-a intristat. Intr-un moment, mi am dat de seama ca curind plec de la serviciu. Plec de la socializare, de la lucru, de la oficiul, putin m-am intristat dar repede mi am revenit. Am inteles ca vreau sa plec. Vreau sa am copil, nu in ultimul rind vreau sa plec deoarece m-am saturat de lucru. Sefa nu mi permitea sa plec in concediu pina acum din cauza volumului mare de lucru, insa acum nu are de ales. Nu mia parut rau ca am zis din timp la serviciu ca sunt insarcinata, deoarece am vazut reactia buna. Mi au facut conditii mai bune si mai usoare de a lucra, inclusiv mi au permis sa lucrez de acasa. Safe...asa ca fetele, recomandarea mea este sa ziceti din timp angajatorului, sunt si plusuri in aceasta.
Comentarii