Bun gasit,
M-am hotarat si eu in sfarsit sa scriu............putin nu mult. Nu prea ma simt in largul meu cand povestesc despre mine. Dar............mi-a fost teama..........foarte teama. Am amanat atatia ani momentul de-a deveni mamica. De cand ma stiu mi-am dorit un copil. Dar ba nu era momentul potrivit, ba nu era omul potrivit, ba mi-era teama de ziua de maine.............sau pur si simplu mi-era teama ca n-am sa reusesc sa fiu mamica care doream sa fiu. Ca am sa dezamagesc si am sa ma dezamagesc. Si totusi acum , la 38 de ani mi-am dorit atata de mult un bebe incat s-a implinit. Am aproape 2 luni si daca as fi stiu ceea ce simt si traiesc acum nu as fi amanat momentul. Parca totul vine de la sine. Stiu cand trebuie sa mananc, sa ma odihnesc, stiu cand trebuie sa-mi urmaresc burtica daca e contractata sau nu. Simt ceea ce am de facut. Am presimtit ca sunt insarcinata inca dinainte de-a afla. Dupa o perioada foarte grea si stresanta,dupa ce m-am intors din concediu cu sotul meu am simtit ca parca am renascut. Aveam atata energie, atat de optimista si de pozitiva cum n-am fost in ani. Si am intuit ca ceva este. Nu va spun ca am repetat 2 teste de sarcina, am fost si la medic sa-mi confirme sarcina si tot am senzatia uneori ca visez. Insa totul e atat de natural chiar si atunci cand nu ma simt bine ceva in interiorul meu imi spune ca totul o sa fie bine. Si o sa fie.............
Comentarii