-
Aveam 9 saptamani cand am aflat ca sunt insarcinata. Bebe 1 de 1 an si 4l era inca alaptat, desi ma gandeam ca urmeaza sa il intarc undeva pana spre 2 ani cand urma sa ma intorc la serviciu. Insa minunea din burtica a facut sa grabeasca acest proces. Medicul mi-a recomandat sa il intarc rapid din cauza sangerarilor avute. Bebe fiind foarte atasat de san si avand si asociere cu somnul am zis din start ca nu il voi intarca brusc, imi era prea mila de el sa ii fac o asemenea trauma. Asa ca am citit cateva articole, dar si experiente si recomandari ale mamicilor despre intarcarea blanda.
Am inceput treptat, desi imi era foarte greu. Am reusit sa ii scot relativ repede supturile de peste zi, inlocuindu-le cu diverse gustari si amanand cat mai mult momentul alaptatului. Ce era mai greu abia urma. Am ales sa renunt intai la alaptatul de la somnul de zi, noapte inca oferindu-i-l. Am scazut treptat timpul petrecut la san inainte de somnul de amiaz, pana nu i l-am mai oferit de loc, dar l-am inlocuit cu plimbatul si cantatul in brate. Era foarte stresant pentru mine ca bebe e si destul de greut.
Mentionez ca in perioada in care am inceput procesul intarcarii i-am oferit si biberonul, dar il refuza.
Intarcarea de peste noapte a fost cea mai grea. Pentru inceput am incercat tot mai mult intervalul intre alaptari, desi plangea si se linistea tot doar cu mine. Daca il lua sotul, plangea si mai tare. A durat cateva zile pana sa avem o alaptare inainte de somn, o trezire noaptea si apoi dimineata. Sanii imi erau foarte sensibili, ma dureau uneori pana la lacrimi cand se atasa. Cred ca era scazuta deja si lactatia ca il vedeam nemultumit. In tot acest timp nu am renuntat sa ii ofer si biberonul inainte de culcare, desi doar gusta sau uneori il arunca fara sa ilnia deloc. Asa a fost pana intr-o seara cand i-am pus putin lapte in biberon, l-am luat in brate si i l-am oferit. Spre mirarea mea l-a baut pe tot si a mai cerut. Peste noapte i-am oferit sanul ca nu aveam lapte pregatit in casa. A doua seara inainte de somn i-am oferit biberonul, l-a acceptat cu bucurie. Peste noapte cand s-a trezit i-am dat tot cu biberonul, a acceptat asa ca din acea zi nu i-am mai oferit sanul. Datorita biberonului a renuntat la san fara sa mai ceara vreodata sau sa planga.
Pentru mine a fost o mare eliberare, gandindu-ma la bebe mic din burtica.
Comentarii