Cosmaruri trim 2

Tot timpul mi-am imaginat sarcina ca fiind ceva, ca o etapa nu foarte grea din viaata unei femei, imi ziceam, ce poate fi asa greu, tot ce imi povesteau gravidutele mi se pare putin catre exagerat, in gandul meu eram ceva de genul" ce-ti mai place sa te plangi", e... mi-o venit randul, deci am o sarcina atipica, nu am varsat nici o data, am avut  saptamani in  care m-am trezit cu rau de dimineata, dar dupa ce mancam imi trecea urgent, starea de rau aparea doar daca nu mancam.

Mi se spunea, o sa te ingrasi in sarcina, eu nu am prea crezut, hai fie te ingrasi acolo vreo 10 kg si dupa ce nasti le dai jos urgent, am pus deja 14 kg si sunt doar in luna 6, ha ha ha, ma alint cu faptul ca sunt gemeni si vreau sa cred ca am pus doar 7 kg de bebelas,

Mi se zicea o sa te umfli o sa faci retentie de apa, serios nu prea am crezut, fiti serioase, eu nu am avut pb cu asa ceva niciodata, nu am cum sa patesc asa ceva, eu, aham.. am niste picioare seara ca nu le recunosc, nu imi mai sunt buni papuci, ma strange verigheta, ma strage ceasul, nu mai pot purta aceesorii de genul.

Mi se zicea o sa incepi sa uiti lucruri, nu am crezut, acuma imi propun sa fac ceva, ma ridic de pe scaun si cand m-am ridicat nu stiu ce vreau sa fac.

Mi se zicea, o sa sforai noaptea, eu sa sforai, nu am sfoarit in viata ma, din pacate asa tare sforai ca sotul a decis sa doarma in alta camera. :(

Arsurile nu m-au ocolit nici pe mine, o senzatie foarte urat, chiar nu am avut asa ceva niciodata, sau cel putin nu-mi amintesc.

Mi se zicea ca o sa am cosmaruri, mno asta e una din cele mai urate efecte ale sarcinii, imi aduc aminte ca aveam cosmaruri doar cand eram mica si visam ca-mi pierd parinti, acuma cosmarul e ca-mi pierd puiutii, :(, trist si greu de digertat, asa tare ma afecteaza ca pare atat de real si pur si simplu urlu in somn de disperare, iar daca adorm, cosmarul continuna.

Daca ar fi sa aleg in a avea cosmaruri si sa stau treaza, as prefera sa raman treaza :(.

Am crezut ca o sarcina e ca un fulg de nea, nimic din ce simt nu e cu ce mi-am imaginat, nu tin minte sa fi avut o perioada atat de lunga in care sa am tot felul de stari sa-mi fie asa greu si rau, sa ma misc in reluare si asta pentru ca ma dor toate in corp, nu imi gasesc pozitia, nu ma pot grabi si nu pot sta mult in picioare, dar trece acest cosmar, dar ma bucur in acelasti timp, cand ii simt ca misca, si se tavalesc prin buritica, stiu ca nu o sa ma mai intalesc cu perioada asta  si incerc sa ma bucur si sa fiu fericita, chiar daca e greu, cine stii cand ma voi mai intalni cu acesta perioada si daca o sa mai am ocazia.

Ce-mi place cel mai mult e de sotul meu care imi zice "Nu te lasa, esti puternica si poti face face".