-
În continuare bebelușa noastră era micuța, dar era bine. Am făcut multe analize. Îmi aduc aminte cât mai făceam ecograf de cord din cauza tensiunii, și EKG și iar luam din doua în doua ore pastiluțe pentru normalizarea tensiunii arteriale. Deși știam ca nu sunt bine personal, aveam o certitudine ca nimic din ce mi se întâmplă mie și organismului meu, nu o va afecta pe draga noastră fetita.
Au urmat zilele în care am întrat în concediul prenatal, și aveam toată ziua la dispoziție sa o petrec cu cei doi copilași, băiețelul de aproape 7 ani și bebelușul nenăscut încă, dar purtat cu drag si cu mandrie în burtica.
Fiind luna iulie, ne alegeam atent orele de plimbare, fiind foarte cald ziua. Mergeam dimineața devreme și "plimbam burtica", peste zi stăteam în curte sub vie fiindcă adia acolo vânt răcoros și asa de bine ne ridica moralul. Seara se răcorea și ieșeam din nou la plimbare sa cumpărăm haine pentru bebe, carti de colorat sau cu stikere de lipit pentru activitățile cu băiețelul pe care le desfasuram ziua.
Mergeam săptămânal și la biserica, mereu cu bucurie în suflet și ne imaginam cum va fi când vom merge și cu fetița de manuta. A fost o perioada frumoasa când ne-am deschis și mai mult inimile în fata lui Dumnezeu, fiindcă ne simțeam atât de multumitori pentru darul pe care cum zice și acum băiețelul " mi l-a trimis din cer fiindca ma iubeste Domnul".
Comentarii