-
Când în sfârșit începusem in luna a 7a sa simt mișcările micului bebeluș din burtica, parca mi-a stat inima în loc. Efectiv așteptarea luase sfârșit. Puteam sa simt, fără sa vad pe ecran, cum misca, cât e de activ și de jucăuș. Au urmat muuuulte ședințe foto și video cu mișcările din burtica, acum era și sentimentul meu mult așteptat real și palpabil. Stăteam pe șezlong în curte, la umbra vitei de vie, cu burtica descoperita, sa adie vântul prin frunze și sa o răcorească, sa "simta" bebe tot ce ii povestesc eu despre atmosfera pe care el nu o cunoaște dar de care eu ma bucur.
La scurt timp am primit și frumoasa veste ca bebelușul mult iubit din burtica este fetiță, ca începe sa crească în limitele normale și ca totul merge spre bine. M-au bucurat enorm veștile acestea, fiindcă nu luasem nici un gram în greutate de mai mult de 2 luni și deși nu eram panicata, parca tot nu îmi convenea, fiindcă doream sa vad pe foaie kilograme în plus pentru a le putea asocia cu creșterea bebelușului din burtica.
Vesti bune ziceam, asa ca am făcut o surpriza celor de acasa și după aflarea vestii, m-am prezentat cu un tort roz și o mulțime de baloane albe și roz prinse intr-un buchet uriaș.
A fost un moment frumos, băiețelul a fost foarte incantat ca va avea o surioara care, după cum zice el și în ziua de azi, îl va griji când va fi bătrân. Nu știu de unde i-a venit ideea cu grija, fiindcă noi i-am explicat mereu ca ei doi se vor susține reciproc. Am sărbătorit cam o săptămână faptul ca vestea a fost minunata și chiar am simțit ca o fetiță în familia noastră este exact ce ne lipsea, era piesa lipsa din puzzle-ul familiei noastre.
Comentarii