-
Nu știu exact cum e cu feeling-ul, sau cum alte mămici știu exact dacă vor avea fetiță sau băiețel. Am simțit mereu ca va fi băiat, mai ales ca nu se vedea ca ar fi fetiță, asa ca m-am ghidat după acest fapt și am început sa ii pregătim bebelușului câte o paturica albastra, niște sostete verzi, o caciulita albastra. Oricum nu contau pentru noi atât de mult culorile, am vrut doar sa dam frâu liber dragostei și sa exprimam asta luând cadouri pentru bebeluș.
Sarcina decurgea când bine când doar binisor, au fost multe zile în care ma simțeam ca lovita de tren și nu reușeam sa ma ridic din pat, slabisem foarte mult, aveam stări de ameteala și nu puteam manca nimic cu zilele. Dar trebuia sa ma ridic, copilul din camera alăturată avea nevoie de mama lui sa il grijeasca, sa îl hrănească, sa il educe zi de zi, munca la farmacie ma aștepta și ea cu bratele deschise zi de zi și chiar nu îmi permiteam sa nu merg. Asa au fost multe zile, cu dureri, cu zâmbete false de auto-incurajare - ma așezam în fața oglinzii și îmi spuneam ca mai sunt doar zile pana când totul va trece, nu multe, doar vreo 100... si ma gândeam ca dintre acestea cu siguranță vor fi și zile bune.
Apoi, au venit zilele călduroase de vara... si simțeam ca ele sunt picatura care umple paharul. Apoi ma încurajăm ca dacă tot e asa de cald, apa fictiva din paharul imaginar se evapora și mai întra câte o picatura. Abia respiram. Si nu din cauza ca ar fi crescut burta, fiindcă eram mai slaba decât în momentul în care rămăsesem însărcinată. 36 de grade îmi făceau nările sa se topească cu fiecare respirație, pielea mi se usca și abia ma puteam hidrata. Asa am ajuns în luna a 7 de sarcina, când speram ca greul cu senzațiile de rau au sa înceteze. De fapt doar se complica.
Comentarii