-
Controlul medical a confirmat faptul ca binecuvantarea familiei noastre are cam 5-6 săptămâni și am văzut pe ecranul mare din cabinet săculețul unde avea sa fie bebe drag protejat pana la venirea pe lume, în sânul familiei.
Pandemia a făcut ca tatăl sa nu poată intra în cabinetul medicului impreuna cu mine, dar nu ne-a deranjat - am fost mulțumiți și recunoscători ca noi suntem din nou părinți iar băiețelul va deveni frate mai mare și cu responsabilități pe măsură - desi fix în același timp mulți din jurul nostru și din întreaga lume sufereau din cauza infecției cu Covid19.
Mergeam la muncă și asistenta fiind la farmacie, pacientii și toți cei cu care de-a lungul celor 10 ani de munca am devenit apropiați, vedeau o schimbare la mine. Deși mereu aveam zambetul pe buze pentru a-i încuraja pe cei ce îmi treceau pragul la locul de munca, acum îmi spuneau chiar ei ca ceva e schimbat la mine, ca radiez. Și asa și era. Tot ce simțeam în suflet, se reflecta pe chip, nu puteam ascunde bucuria.
Eram atenta mereu cu tot ce fac, sa protejez burtica, sa port masca și mănuși de protecție, sa nu cumva sa aibe de suferit suflețelul ce cu drag îl așteptăm să îl țin la piept. Dar cu toate acestea, au fost și clipe în care, m-am simțit extrem de rau si am ajuns de urgenta la spital cu risc de pierdere a sarcinii. Nu, nu am plâns. Nu m-am speriat. Am "vorbit" cu copilașul din burtica și i-am transmis ca am încredere în faptul ca este un bebe luptător și ca va veni pe lume sa demonstreze ceva multora, ca are toată susținerea noastră ca părinți, ca suntem fericiți ca ne va bucura zilele cu prezența sa. Cu aceasta m-am simțit și eu mai puternica și mi-am dorit sa nu ma las infranta de emoții negative.
Comentarii