ce am invatzat in ultima luna

Ultima luna a fost magica..si crunta...si minunata...si ingrozitoare...ultima luna mi-a dat peste cap toata viziunea mea asupra vietii...si am supravietuit....

Am invatat multe lucruri, ca supravietuieste doar cine se adapteaza...

Ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de la targ: operatia si recuperarea au fost groaznice...nu din cauza spitalului, doamne fere..la Medicover am fost super multumita de absolut tot..doctora noastra a fost super ca intotdeauna...toti ne-au ajutat...dar, se pare ca m-a tradat organismul..ma credeam mai zmeu decat eram si m-a luat prin surprindere ..

Cu alaptatul iar:am pornit cu stangul..cu rani, tu erai mic si nu aveai putere sa sugi, eu ma recuperam dupa operatie si nu aveam suficient, sfaturile unor "binevoitori" m-au adus in pragul clacarii...nu zic, am primit si multe sfaturi bune, dar lumea nu stie ce mancare de peste are fiecare acasa si unii chiar au considerat ca eu eram prea comoda si ca nu voiam sa fac nici un efort...am pus punct la un moment dat...ai primit lapte praf si lumea a fost un loc mai linistit pt noi...tu ai crescut frumos, eu te pun in continuare si la san, papi si bibe...doar noi doi stim ce putem si ce nu...si parca de cand ne-am linistit am si eu lapte mai mult...nu suficient, m-am impacat cu asta, dar mai mult....nu cred ca vom ajunge vreodata la exclusiv, dar daca viata iti da lamai, faci limonada..

Am invatat sa primesc ajutor..tati a fost superman, omul nostru de baza...pana a cedat un pic de oboseala...dar atunci am intervenit eu...iti doresc sa-ti gasesti o partenera de viata cu care sa ai ce am eu cu tati....dar  buni!!!!  buni a ta a fost magistrala!!!a venit, a preluat tot si s-a ocupat de toate....bineinteles ca eu am boscorodit-o cand m-am facut mai bine...ca aia asa, ca aia pe dincolo...dar jos palaria in fata lui buni...tot ce a putut a facut....ca eu sa ma ocup numai de tine....si de mine...cine n-are buni, sa-si cumpere..

Am invatat ca nu esti de portelan...erai asa mic cand te-am nascut...de cand mi te-au pus la piept pt cateva secunde am stiut ca erai mic...mic, moale, cald si viu...eu produsesem minunea care erai tu...si nu stiam ce sa fac cu tine...mi-era frica sa nu te ranesc, sa nu-ti fac rau din greseala, din nestiinta...ti-am facut, bineinteles..te-am lasat sa dormi 8 ore in continuu pt ca o asistenta ne-a zis sa nu te trezim sa papi ca nu ti-e foame de vreme ce dormi linistit..tu aveai inceput de icter...nu ti-am dat lapte praf ca am vrut sa te alaptez exclusiv...nobil, dar nu practic, tu erai mic si nu aveai forta sa sugi eficient..apoi am refuzat sa-ti dau cu biberonul, ti-am dat cu seringa si inghiteai cu mult aer, aveai gaze si dureri de burtica...apoi te-am vzt cu ceva negru la gurita...apucasei asa bine de seringa, ca rosesei scrisul de pe ea...totul in numele alaptatului exclusiv..si am zis GATA!!!!! am cumparat biberoane bune anticolici si asta a fost.

Am invatat ca esti unic si irepetabil si ca ce se potriveste altora poate nu e un pentru noi...cat timp tu esti bine, nu mai conteaza restul....cadutza tummy tub ni s-a potrivit, scutecele textile nu (inca, cel putin), nici alaptatul exclusiv nu ne-a iesit...tu dormi si in patutul tau, cum am vrut eu inainte, dar in ultima vreme cosleepuim cu mare drag din partea mea, fara frica c-o sa ma intorc peste tine si fara regrete (tati s-a evacuat singurel in alta camera ca sa se poata odihni pentru serviciu, dar il primim si pe el cu drag cu noi)

Am invatat ca nu esti fragil, acum te manevrez mult mai usor...esti chiar puternic...esenta de bebelus te-au numit in maternitate..erai mic, dar aprig si puternic...ai facut tot ce era normal sa faci si unele peste...de aceea ai avut nota 10 chiar daca erai putin peste sticla de Coca Cola...toate testele le-ai trecut cu brio de atunci...ai pus in greutate frumos, ai crescut in lungime la fel...

Nu ma mai crizez cand te zgarii pe ochi cu gherutzele tale ascutite...ma multumesc sa ti le tai si sa-ti dau cu crema de galbenele...te pun si pe burtica, chiar daca nu-ti place si te chirai, ca sa-ti scot gazele...

Suport sa te aud plangand pt cateva secunde cand chiar trebuie sa-ti fac biberonul si am inteles ca nu o sa te dezintegrezidin cauza asta...astazi chiar am dormit asa profund la pranz incat nu te-am auzit plangand in sufragerie, probabil m-am obisnuit sa aiba buni grija de tine cat dorm eu si am reusit sa ma deconectez de tot

Am invatat sa fiu responsabila pentru tine...m-am invinuit putin pentru ca nu am vazut focuri de artificii si explozii si n-am avut sentimente de dragoste oarba si daruire totala cand te-am vazut prima data...dar responsabilitatea pentru tine, am avut-o din prima clipa...si m-am indragostit de tine usor usor pe masura ce nedumerirea ca m-am trezit cu ceva viu in brate a trecut...acum exista certitudinea ca esti al meu, eu sunt a ta si voi face orice va fi necesar sa-ti fie bine...si daca faptul ca am suportat dureri groaznice cu operatia, ca de fiecare data cand te mufez la san ma doare ..suportabil acum, dar groaznic la inceput si tot am insistat sa te pun la san cat am putut...ca trag de mine in fiecare noapte sa ma dau jos din pat sa-ti fac papa (nu stiu cine zicea ca e mai usor cu lapte praf...gresit, foarte gresit!), daca toate astea nu inseamna dragoste...eu nu stiu cum ar trebui sa arate dragostea...acum te privesc cum dormi si pentru mine nu exista ceva mai frumos pe lume...modul cum iti strambi nasucul in somn sau cum ma privesti in timp ce sugi sau cum iti simt respiratia pe gatul meu cand dormi langa mine...astea sunt miracolele vietii mele de zi cu zi...si orice efort merita...

Am invatat sa traiesc pentru altcineva si sa-mi fie frica, sa ma simt superwoman si sa iubesc...toate in acelasi timp..