-
Cred ca toate femeile insarcinate pentru prima data au avut tot felul de ganduri si frici imediat ce au aflat ca sunt insarcinate. Asa a fost si in cazul meu.
Inca de la primele saptamani ma gandeam daca o sa poata corpul sa reziste sarcinii, imi faceam griji ca sunt prea slaba si ca munceam prea mult si ca e posibil ca din cauza oboselii sa pierd sarcina. Asa era sa se si intample.
Munceam la un restaurant 14-15 ore pe zi in fiecare zi timp de 3 saptamani din cauza lipsei de personal. Apoi a dat faliment din cauza virusului Covid-19 si restrictiilor impuse. La 2 zile dupa ce a inchis eram foarte aproape de a pierde sarcina din cauza epuizarii. Am povestit despre ce am patit si cum am scapat intr-un blog precedent. Imi era frica in urmatoarele luni sa nu mai trec inca o data prin asta. Citisem undeva ca dupa 20 de saptamani scad sansele de a face avort spontan, asa ca dupa ce au trecut m-am mai linistit in privinta asta.
Fricile si gandurile au continuat in legatura cu starea de sanatate si dezvoltarea bebelusului, acestea fiind cat de cat diminuate dupa rezultatele de la diferite analize si morfologii fetale. Frica aceasta inca exista si probabil va ramane pana dupa ce voi naste si am sa vad ca totul e in regula cu fetita mea.
Apoi, mai exista frica ca nu o sa ma descurc cu un sufletel atat de mic si care va depinde in totalitate de mine in primele sale luni de viata, ca va incepe sa planga si nu voi cum sa reactionez sau ce sa ii fac, dar ma linisteste putin faptul ca va fi familia alaturi de mine si ma va ajuta in situatiile in care nu o sa ma descurc.
Insa pana sa imi fac aceste griji, mai exista frica de nastere, mai degraba e frica de necunoscut. M-am documentat in legatura cu etapele nasterii, dar cum toate nasterile sunt diferite nu stiu exact la ce sa ma astept, stiu doar ca va fi o durere foarte mare, dar nu cred ca va fi peste puterile mele sau peste cat poate corpul meu sa duca. In mai putin de 6 saptamani o sa aflu
Comentarii