-
Cred ca toate femeile însărcinate pentru prima data au avut tot felul de gânduri si frici imediat ce au aflat ca sunt însărcinate. Asa a fost si in cazul meu.
Inca de la primele saptamâni ma gândeam daca o sa poată corpul sa reziste sarcinii, imi făceam griji ca sunt prea slaba si ca munceam prea mult si ca e posibil ca din cauza oboselii sa pierd sarcina. Asa era sa se si întâmple.
Munceam la un restaurant 14-15 ore pe zi in fiecare zi timp de 3 săptămani din cauza lipsei de personal. Apoi a dat faliment din cauza virusului Covid-19 si restricțiilor impuse. La 2 zile după ce a închis eram foarte aproape de a pierde sarcina din cauza epuizării. Am povestit despre ce am pățit si cum am scăpat intr-un blog precedent. Imi era frica in următoarele luni sa nu mai trec inca o data prin asta. Citisem undeva ca după 20 de săptămâni scad șansele de a face avort spontan, asa ca dupa ce au trecut m-am mai linistit in privința asta.
Fricile si gândurile au continuat in legătura cu starea de sănătate si dezvoltarea bebelușului, acestea fiind cât de cât diminuate dupa rezultatele de la diferite analize si morfologii fetale. Frica aceasta încă există si probabil va rămâne pana după ce voi naște si am sa vad ca totul e in regula cu fetița mea.
Apoi, mai exista frica ca nu o sa ma descurc cu un suflețel atât de mic si care va depinde in totalitate de mine in primele sale luni de viață, ca va începe sa plângă si nu voi cum sa reactionez sau ce sa ii fac, dar ma liniștește putin faptul ca va fi familia alături de mine si ma va ajuta in situațiile in care nu o sa ma descurc.
Însă pana sa imi fac aceste griji, mai exista frica de naștere, mai degrabă e frica de necunoscut. M-am documentat in legătura cu etapele nașterii, dar cum toate nașterile sunt diferite nu stiu exact la ce sa ma aștept, stiu doar ca va fi o durere foarte mare, dar nu cred ca va fi peste puterile mele sau peste cât poate corpul meu sa ducă. In mai puțin de 6 saptamâni o sa aflu
Comentarii