ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Inca ma trec fiori si acum cand ma gandesc ca iubitul meu copil m-a strans de degetul aratator dupa ce l-am sarutat si i-am spus:"Bine ai venit, iubirea mea !" . Fara sa exagerez aceste cuvinte au avut asa de mare impact incat, parca, doctorul, moasele, rezidentii au spus si ei in cor bine ai venit fara sa constientizeze.
Ora 3 dimineata. O impunsatura foarte puternica am simtit in burta si am sarit din pat stiind deja ca urmeaza sa mi se scurga lichidul amniotic. Totul a decurs precum un miracol. Atat de mult mi-am dorit sa se nasca pe data de 14 februarie aceeasi zi cu tatal lui, nu acceasi luna insa, incat sunt ferm convinsa ca acolo in cer cineva ma iubeste foarte mult.
Ora 3.30. Ajungem la spital cu bagajelul si sunt condusa direct la sala de nasteri. Am avut travaliu suportabil subliniez suportabil pana pe la 9 dimineata, apoi au inceput cu adevarat durerile facerii. Sotul meu a urcat destul de des la sala de nasteri nepuntiincios se uita la mine si ma incuraja.
Ora 10.00. Vine doctorul, moasele o intreaga armata toti erau fericiti mai putin eu care eram prinsa intre 2 stari antagonice pe de o parte abia asteptam sa-mi vad iubirea pe de alta, durerea imi frangea tot corpul, nu stiam exact ce anume ma doare.
Ora 10.25. Se aude sunetul unui miracol dorit, o minune care nu a vrut sa se infaptuiasca dupa 39 de saptamani, care a venit doar in scopul de a umple viata a doi oameni anosti.
51 de cm, 3 kg sanatos perfect scor apgar 9 ( din cauza mamei care nu a impins la timp si cum trebuia, recunosc mai destept a fost bebelusul ).
Acum suntem acasa in perioada de adaptare, ne iubim, ne iubim, ne iubim.
Multumesc Lui Dumnezeu pentru minunea din viata noastra si nu uitati nu mai cautati miracole, miracolele suntem chiar noi.
Comentarii