Avem deja 29 de saptamani de sarcina. Ne apropiem de inevitabil. Temerile de nastere, faptul ca este ceva nou si nu stiu cum voi reactiona mai rau este ca nu stiu cum imi voi controla trupul si totul pentru tine iubit copil, totul ca tu sa vii pe lume sanatos, ma fac sa ma gandesc la 1 milion de intrebari la care cu cat incerc sa raspund cu atat intru intr-o ceata mai mare. Este un moment in care nu iti poti controla propriul corp si totusi trebuie sa gasesc ceva de care sa ma agat si sa gandesc pozitiv: voi naste si eu ca toate celelalte femei. Hmm cam rudimentara gandire pentru mine. Motivatia si linistea suprema sunt date de dragostea nemarginita pe care i-o port pruncului, doar ma gandesc la el si totul se evapora, parca toata frica s-a scurs undeva in neant.
Pana la urma vom iesi invingatori pentru ca in mintea mea apari tu copilul meu crescand frumos, mergand la scoala, spunand cat de mult ma iubesti, cat de mult te bucuri ca eu sunt mama ta.
"Copiii sunt mainile cu ajutorul carora atingem cerurile."
Henry Ward Beecher
Comentarii