ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Buna mamici!
Povestea mea incepe clasic ..mi-a intarziat ciclul menstrual 10 zile si am decis sa imi fac un test de sarcina. Era perioada Pastelui, nu puteam manca nimic , casa fiind plina de bunatati ( ca la mama acasa) . Surpriza, 2 liniute roz, o gramada de sentimente, bucurie, extaz, teama. Am decis sa asteptam cateva zile si sa nu facem atunci anuntul, ne gandeam ca poate e fals pozitiv si voiam sa fim siguri ca totul este bine cu puiul mic din burtica. Ei bine, am reusit sa facem programare la doctor, dar fiind perioada Covid, sotul nu a putut sa ma insoteasca inauntru, asa ca m-a asteptat la receptia clinicii. Emotii maxime, pana la cer, dl doctor imi pune sonda pe burtica si imi spune ca nu e clara imaginea . In momentul acela mi-a fugit pamantul de sub picioare.. noi deja ne gandeam la nume si cum vom decora camera puiului ( stiu ca era prea din timp, dar era primul copil si ne-a luat valul). Dl dr imi spune ca pot sa mai astept cateva zile sau sa imi faca o ecografie intravaginala. Va dati seama ca am acceptat pe loc, nu mai puteam sta nici macar o secunda fara sa stiu.. Ei bine, ma uit pe monitor si vad in uter un punctulet.. ca o maslinuta mica mica. Dr imi confirma sarcina, totul era in limite normale. Eram atat de emotionata si fericita ca nu puteam sa mai respir, mi-a dat indicatii legate de analize, dar nu am reusit sa retin nimic. Ies afara din cabinet cu foaia de observatie primita de la medic si il vad pe sot foarte agitat, dadea ture. Vine spre mine aproape alergand, imi ia foaia si citeste in gura mare " sarcina monoembrionara in evolutie". Contrariat, striga " cum, doar 1?" HAHA, el spera ca o sa avem cel putin gemeni .. Acum, cand vedem ca abia facem fata cu Baby S, ne intrebam cu haz " cum ar fi fost cu mai multi teroristi??" Respect mamicilor care au gemeni! Pupici!
Comentarii