Bebe scump,
Ieri am trecut impreuna prin mari emotii. Se pare ca mami nu mai e asa grozava si toate povestile alea citite cu pierderea brusca a echilibrului sunt reale :(. Fara tocuri, fara gheata, ieri am reusit sa ma las invinsa de o bordura si m-am intins pe trotuar, proptita in mana dreapta si in genunchi. Cred ca ar fi trebuit sa simt si o durere in genunchiul care acum poarta un mare semn de buna purtare, insa nu m-a cucerit decat o spaima teribila. O jumatate de ora am tremurat in continuu, de frica sa nu te fi ranit.
Am ajuns acasa dupa cateva ore si nu am reusit sa gasesc numarul de telefon al doamnei doctor, sa o intreb ce ar fi de facut, Intre timp, simtisem puiul miscand discret in burtica, si asta imi mai adusese inima la loc. Am simtit si o durere surda in burtica, insa cred ca era mai mult de teama, pentru ca dupa ce m-am asezat in pat si am inceput conversatia cu fetele mele, a disparut ca prin minune.
Dimineata m-am trezit panicata si prima grija a fost sa te trezesc, folosind tehnica noastra secreta: de fiecare data cand ma asez pe spate in pat, imi dai cate un ghiont de avertizare.
Acum stiu ca esti bine si sper sa nu te fi zdruncinat prea tare. O sa fiu mai atenta, mai ales ca iarna vine sigur, in curand.
Pupa mama falcutele lui gasune!
Comentarii