Morfologia de trimestrul trei

Morfologia de trimestrul trei

Si iata ca am ajuns si la acest moment din sarcina, la aproape 34 de saptamâni. 

În mod normal aceasta ecografie se efectueaza în saptamânile 30-32 de sarcina, însa dupa penultima vizita la ginecolog (calculand-o pe cea de azi ca fiind ultima), s-au petrecut mai multe lucruri depre care am sa va vorbesc. 

În primul rând vreau sa va spun ca eu am 29 de ani proaspat împliniti, iar de pe la 14-15 ani când am fost prima data la ginecolog am fost tot la aceasi doctorita, pe care am sa o numesc în continuare doctorita Z. Cred ca am fost tot la ea mai mult din inertia faptului ca îmi era deja oarecum familiara, este femeie si ca multora dintre noi, parca aveam asa o jena sa ma duc la ginecolog barbat. Au fost de-a lungul anilor mai multe lucruri care m-au deranjat, dar nimic care sa ma faca sa ies din zona de confort si sa îmi iau inima în dinti si sa o schimb. 

Eu am ramas însarcinata în luna februarie, iar tot cam pe atunci a izbucnit criza covid. Din bucuria si entuziasmul testului de sarcina pozitiv, dar si din griji si constanta antrebare daca totul este bine, mi-am facut o programare la începutul lunii martie, la Z. Am fost, mi-a confirmat existenta sarcinii, însa sarcina era prea mica pentru a-mi spune mai mult decât ca este o sarcina uterina. Urma sa ma duc iar peste o saptamâna sau doua pentru a afla mai multe informatii, dar hop, surpriza, primesc telefon de la secretara/asistenta ei care îmi spune ca al lor cabinet se va închide temporar din cauza covidului si care m-a asigurat ca atunci când vor redeschide ma va suna pentru reprogramare. 

Nu mai tin minte cât timp a fost închis, în schimb îmi amintesc clar ca au redeschis pe 15 când s-a terminat cu ordonanta de urgenta, si îmi aminesc ca toata perioada asta am stat asa cu sufletul la gura, sau ca pe spini ca nu am facut o ecografie care sa îmi calmeze sufletul. 

Si vreo doua zile am asteptat sa ma sune si nu m-a sunat si am sunat tot eu si credeti-ma, dupa tot stresul m-as fi dus în acel moment acolo, însa m-a programat peste înca nu stiu câte zile ca deja erau prea pline. M-a deranjat extrem de tare, adica eu ma las buna bazata pe bunul lor simt de a suna si reprograma pacientii/ pacientele pe care le-au anulat, iar ele se comporta de parca nici nu ar fi pomenit de asa ceva. Iar eu sunt om de cuvânt, daca zic ceva apoi fac tot posibilul ca asa sa si fac si ma deranjeaza când sunt tratata altfel decât asa... mi se pare ca e lipsa mare de respect. Apoi, chiar cu o zi înainte de marea zi a ecografiei m-a sunat si m-a mai amânat cu o zi ca nu lucreaza doamna doctor în ziua respectiva. Asta nici nu am mai crezut-o. M-am simtit de rahat, cu sinceritate va spun. 

Îmi amintesc ca bebe se asezase deja pe vezica mea si eu trebuia sa urinez din 10 în 10 minute. Eu stiu ca aveam programarea la o anumita ora, am ajuns cu 5 minute mai devreme, si a trebuit sa astept cu burta si covid si masca vreo 40 de minute ca secretara / asistenta a trebuit sa mai bage pe una în fata care venise cu un buchet de flori, sub pretextul ca e doar revizitare ca mai fusese saptamâna aceea. M-a enervat rau situatia, dar nu sunt foarte confruntationala asa ca am lasat-o asa desi îmi venea doar sa îmi bag si sa îmi scot din cabinetul lor si sa le trimit si pe ele la origini. 

Totul bine si frumos, mai putin partea de care va ziceam. Vine în sfârsit si rândul meu, intru, bebe era bine, vorbim de analize. Eu am o mare fobie de ace, cam de când ma stiu. La vaccinuri la scoala am lesinat, iar când mi-am facut nu mai stiu ce analize la sânge am avut atac de panica la 20+ de ani de plângeam ca un copil. Stiu cât de tare ma streseaza acele si ideea de ace si am considerat ca pâna nu stiu mai multe despre daca bebe e bine nu vreau sa îl stresez si pe el si pe mine prin analize de sânge. Dupa ce i-am explicat asta, m-a luat cu vai, dar acum esti mama si trebuie sa fii responsabila si bla bla-uri de astea, de parca decizia mea de a nu face acele analize nu era ca urmare a ratiunii mele. Ma rog, am trecut si peste asta, ca sfaturi primim noi multe, însa decizia este a noastra. Si nici nu îmi mai amintesc daca la acea consultatie sau daca am mai fost la înca una unde m-a trimis la morfologia de trimestrul doi la Iasi. Eu nu sunt din Iasi, ci dintr-un oras aflat cam la doua ore de mers cu masina, daca ai masina. Eu nu am masina si medici sunt si în orasul în care locuiesc care sa faca morfologii fetale. Îmi amintesc si acum cum mi-a spus cu o oarecare îngâmfare ca ea ma trimite la Iasi la doctorul X ca vrea sa fie sigura ca e cineva care vede mai bine ca ea. Adica din câti doctori sunt în orasul meu niciunul nu vede mai bine ca ea?! Eu cred ca are un soi de asociere cu doctorul la care trimite bietele femei pe drumuri si îsi primeste cota parte, dar lasam si asta la o parte. 

M-am interesat de un doctor care face morfologii la mine în oras, mi-am facut programare si când a venit timpul am fost. Am avut o surpriza extraordinara în primul rând de faptul ca am intrat la ora la care eram programata, doctorul, desi barbat, m-a facut sa ma simt în largul meu, a fost calm, a vorbit cu rabdare, nu m-a facut sa simt ca se grabeste, mi-a acordat toata atentia lui asa cum ar trebui sa o faca un doctor. Avea un monitor comod lui sa priveasca, iar unul comod mie sa privesc (la Z avea doar un monitor comod ei sa priveasca, pacientele, ce trebe ele sa stie sau sa vada). Mi-a explicat fiecare imagine pe care mi-a aratat-o. Asa da! Si asa trebuie sa fim toate tratate de fiecare data, daca nu, sa nu va fie frica sa va schimbati doctorul. Mi-a dat o lista cu ce analize de sânge trebuie facute, fara sa ma faca sa ma simt de parca as vreo mama denaturata ca nu le-am facut, stiti, fara sa ma judece. 

Ce rau mi-a parut dupa aceasta experienta ca nu am schimbat-o eu pe Z de muuuult. Si m-am gândit si nu mi-a trebuit sa ma gândesc mult ca desi e barbat (aveam eu chestia asta cu ginecolog barbat), vreau sa îmi urmareasca el sarcina. Si mi-am luat inima în dinti si mi-am facut programare la analizele de sânge, unde cel mai tare ma intersa, drept va spun, ce grupa si RH avem eu si sotul meu (avem aceasi grupa 0 pozitiv). Pare-se am si o mica anemie si am început tratamentul pentru ea. 

Si cu toate una peste alta mi-am facut programarea abia ieri pentru morfologia 3, tot la domnul doctor, si foarte draguta asistenta m-a programat pe azi. Iar astazi am fost si totul e bine, si iar am intrat la timp, tot personalul de acolo de la clinica dragut si amabil. Diferenta ca de la cer la pâmânt. Dupa zâbetele si surpriza de a-l vedea pe bebe 4D si dupa ce am aflat ca are 2000 de grame deja, cu masca pe fata si cu ditamai burta în sus la ecograf am simtit ca ma ia cu lesin (pentru prima data de când sunt însarcinata m-a luat asa pe nesimtitelea cu lesin). Noroc ca terminase cu ecografia, mi-a zis ca pot sa ma ridic, iar eu am realizat ca daca ma ridic o sa lesin. Eu sunt mai timida si mai rusinoasa si nu zic daca ma doare ceva, dar de data asta am auzit vocea ratiunii în mintea mea spundându-mi ca el e doctorul cu care voi naste si ca trebuie sa comunic cu el. Si am lasat orice rusine si i-am spus ca mi-a venit o senzatie de lesin. Mi-a spus ca e de la statul cu burta în sus si mi-a spus sa ma întind pe partea stânga. Între timp a chemat o asistenta, am mai stat putin de vorba, iar eu vroiam sa îl întreb musai despre nastere, dar din pacate e prea devreme pentru acea discutie (mi-a explicat de ceS pozitia copilului, cantitatea de lichid amiotic, cordonul ombilical, etc) si m-a chemat la o alta consultatie peste trei saptamâni. Apoi, nu m-a lasat sa plec pur si simplu ci a rugat-o pe asistenta sa ma întinda pentru un timp pe un pat într-o alta camera sa se asigure ca mi-am revenit înainte sa plec. Din nou, asa da! Este trist ca suntem surprinse când suntem tratate ca oameni. 

Acum urmeaza o alta vizita peste trei saptamâni. Iar eu ma simt între ciocan si nicovala, ciocanul fiind discomfortul burtii si a lunii 8 de sarcina, iar nicovala frica de nastere si de perioada postpartum.