Ploua azi... e zi de toamna si toata tristetea de afara se resimte si in sufletul meu... la cote alarmante.
Dragul meu copilas... bucuria de a te purta in pantece mi-a fost umbrita pret de cateva clipe , cand am ingaduit fricii si deznadejdii sa ma copleseasca. Am aflat vesti tulburatoare : ambii tai strabunici sufera de boli incurabile... nu stiu daca vor mai apuca sa te cunoasca si stiu cat de mult isi doresc asta! Simt neputinta si citesc teama in ochii lor... TE IUBESC si ei , inca dinainte de a te cunoaste!
Mi se preling lacrimi pe obraji si in timp ce scriu aceste randuri... Ma doare sa ii vad suferind. Stiu ca nu ar trebui sa iti transmit astfel de stari tie, puiule, iarta-ma....! Iarta-ma ca simt stresul unui sfarsit apropiat al celor dragi, iarta-ma ca asist zi de zi la stingerea licaririi din ochii lor. Imi poti ierta agitatia din timpul noptii cand gandul la durerile lor ma inspaimanta???
Ma rog sa primesc de la Dumnezeu curajul si incurajarile necesare in aceasta perioada furtunoasa... nu stiu cat va dura, insa am incredere ca dupa furtuna rasare intotdeauna soarele.
Parintii mei sunt epuizati psihic, fizic si financiar, tocmai acum, cand mami va avea mai mare nevoie de ajutor pt ca ne pregatim sa te intampinam in cel mai calduros culcus si in cele mai calde si iubitoare brate! TE ADOR SUFLETUL MEU!!!! Tu esti gandul meu frumos... !
Taticul tau e un scump si vreau sa fi mandru de el! Te va invata cele mai frumoase cuvinte de incurajare , asa cum mi le spune mie ti le va spune si tie in perioadele grele!
Te asteptam sa ne faci viata mai frumoasa! Inca 9 saptamani scumpi..... 9 saptamani....
Comentarii