5. In sfarsit simt cum te misti

Am hotarat sa ies cu surioara ta si tati afara poate imi revin putin . In zadar... ajung acasa , ma pun in pat, durerile sunt groaznice. Plang si sper sa fii bine copilul meu. Am chemat salvarea. Au venit 3 paramedici, dintre care o doamna tare rautacioasa, ce nu considera o urgenta starea mea, caci ma pot tine pe picioare. Am ajuns la spital, la triaj se tot plangea ca pentru dansa urgentele sunt cu sangerari, placente praevia, sau nasteri premature. Insa eu care aveam doar 17 saptamani nu prezentam nimic de genul doar un discomfort ... care dupa concluzia lor era colica renala. I s-a spus la triaj ca este destul de grav si asta, si ca sa fie bucuroasa ca a fost chemata de o graviduta. Insa doamna de pe salvare a spus clar si raspicat langa mine in timp ce ma baga in spital, ca nu suporta femeile gravide. Au! A durut asta. Oare de ce? Nu ii gresisem cu nimic. In fine... la ecografia facuta de medicul de garda, am descoperit ca defapt nu e o colica renala, ci am dureri de colecist. Mi-a dat un tratament si mi-a zis ca , in caz ca nu trece sa ma intorc la spital. De internat pentru asa ceva nu ma pot interna, pentru ca ...PANDEMIE, si nu au locuri. La naiba, sa murim acasa, daca nici in maternitati nu au locuri. Ma simt mai bine dupa cateva zile de tratament, insa durerile mai apar din cand in cand. Trec cam la 30 de minute dupa tratament. Bebe, tu esti in perfecta stare, foarte energic si voios. Semn ca nu te afecteaza cu absolut nimic, durerea mea. Surioara ta e tare nerabdatoare ca tu sa iesi, sa te poate pupa si strange in brate... Sper ca nu, ok? Esti inca foarte mic si total nedezvolatat pentru o lume exterioara. Tie iti este atat de bine in pantecul meu, langa inima mea . In sfarsit! Incep sa simt cate ceva in burtica. Niste fluturasi mici care se joaca incontinuu. Miscarile nu sunt atat de detectabile, abia astept sa prinzi putere sa lovesti tare. Rareori le simt. Uneori nu respir, ca sa vad daca simt altfel cum te misti. Mangai burtica, sa vad daca ma simti la fel cum simt eu micile tale lovituri. In sfarsit te simt cum ma mangai la fel cum fac si eu. Zambetul apare pe fata mea, ma faci foarte fericita , mai mult ca niciodata, doresc sa te simt din ce in ce mai mult. Simt cum te iubesc , copilul meu, cum din iubirea mea, cresti pe zi ce trece tot mai mult, si iata ca deja prinzi putere si contur... Esti o minunatie. Am hotarat ca a 2a morfologie sa o fac la privat. Sun acum sa imi fac programare , abia astept sa te privesc pe micul ecran. La primul medic de morfologie am zis ca nu mai vreau sa merg, nu vreau sa risc absolut deloc. La controalele de la clinica unde lucreaza dna doctora, ecograful e unul tare naspa, si la fiecare intrebare despre sexul copilului, imi tot zice ca nu se vede. Insa se vede cat de bine dezvoltat esti, si puternic. Inca esti cu o saptamana mai mare dupa masuratori. Stim ca esti baietel, dar vrem o confirmare . Te iubim si vrem sa cresti cat mai frumos langa inima mea.