Dragul meu,
M-am gandit mult daca sa scriu sau nu despre acest episod neplacut petrecut in aceea zi de duminica 14 decembrie. M-am hotarat sa scriu tocmai pentru ca trebuie sa vad partea buna si anume ca noi suntem bine acum , tu esti foarte activ in burtica ceea ce ma face sa cred ca nu ti s-a intamplat nimic rau si sper si ma rog bunului Dumnezeu sa fie tot asa. Nu inteleg nici acum exact ce s-a intamplat dar cert este ca am trait cea mai mare teama si spaima din viata mea pana acum. Numai gand ca te puteam pierde ma cutremura si acum. Sa nu uit si de tati tau pe care nu l-am vazut nici o data atat de necajit si toata teama i-am vazut-o pe fata lui. Dar a trecut. Sper din suflet ca urmatoarea noastra intalnire cu spitalul va fi atunci cand vei veni pe lume si nu mai repede de saptamana 37. Te roaga mami si tati sa stai cumintel in casuta ta , ca vom avea apoi tot timpul sa ne alintam si sa ne pupam. Tu sa cresti sanatos si mare in continuare chiar daca eu sufar putin, dar nu e nimic , eu rabd , tu sa fii bine.
Maine va fi ajunul Craciunului, iubirea mea, si te asigur ca nu am avut nici unul pana acum atat de incarcat emotional si cu o asteptare asa mare, chiar daca eu trebuie sa stau mai mult in pat, nu prea pot sa fac nimic, nu conteaza, tu sa fii bine.
Te iubim mult , puiul nostru drag, sunt sigur ca ti-ai dat si tu seama.
Comentarii