-
Dupa niște săptămâni în care am fost inițial socata de faptul că nu imi venea sa cred că în pantecelul meu exista o viata, pana la teama de a nu pierde minunea pe care o trăiesc, am ajuns din nou la medic. De data aceasta am mers la un alt medic (căruia îi mulțumesc din suflet pt tor suportul oferit pana acum) la consultație. Într-adevăr aveam un hematom de aprox 1.5 cm, însă lucrul care m-a făcut sa uit de tot ce ma înconjoară, care m-a făcut sa simt ca sufletul mi se desprinde de trup de fericire, a fost sunetul bătăilor de inima.
Priveam monitorul și imi curgeau lacrimi. Am simțit în momentul acela că pentru câteva zeci de secunde, timpul se oprește în loc. Vedeam mogaldeata aceea mica, auzeam bătăile de inimioara și nu imi venea sa cred! Am simțit în momentul acela că orice, dar orice obstacol va mai sta în cale, vom lupta împreună. Atunci a fost momentul în care am realizat intr adevăr că sunt mamica.
Comentarii