O zi importanta si semnificativa care a ramas in sufletul meu, parca si acum imi imaginez si daca inchid ochii parca simt care au fost primele miscari ale bebelui..
Momentul era asteptat de mult, nu stiam la ce sa ma astept, ce voi simti, cum va fi, cand va fi momentul, toate erau niste necunoscute...asta pana intr-o zi, aveam 16 saptamani, eu tot intrebam in stanga si in dreapta ce voi simti, cum va fi? Sau ce trebuie sa simt? Si asa mai spre seara in ziua cu pricina am simtit ca niste batai ale aripilor unui fluturas ca imi mangaie usor abddomenul....a fost unic...stiam ca e bebe, am fost cea mai fericita si stiam ca de acum totul va fi mai usor pentru ca il voi simti...m-am simtit oarecum usurata, nu imi mai puneam o mie de intrebari...daca e bine, daca nu e bine...ce face...daca creste...dar de aici a inceput o perioada frumoasa, minunata, deja nu imi mai era rau, puteam sa mananc mai bine, asa ca au inceput sa se puna si kilogramele... :J
Dar nu era nicio problema, eu pornind de la 50 de kg, la o inaltime de 1,75 m, am zis ca oricate kg pun nu va fi nimic pentru ca le dau jos apoi, ceea ce era important pentru mine era bebe sa fie sanatos si sa creasca mare si voinic J
Comentarii