Dragul meu,
La cateva saptamani dupa aflarea vestii ca sunt insarcinata au inceput starile de rau....offf....dar oricat de greu imi era eram atat de bucuroasa ca tu esti bine si cresti. Tati de fiecare data cand se intorcea de la serviciu ma intreba cum m-am simtit in ziua respectiva si ii spuneam ''Rau, dar nu ma supar!''.
Eram toata ziua ametita, obosita, nu ma mai saturam de somn, bine ca s-a nimerit in perioada in care nu aveam serviciu si stateam acasa linistita. Pana si apa imi era greu sa beau, aveam impresia sa beau ulei, noroc cu sucul de portocale, tare imi mai placea. Doar sa intr-o dimineata am baut o cana de lapte cald si la 15 minute dupa un pahar de suc pe nerasuflate si binenteles ca nu s-au ''pupat'' la mine in stomac si am vomat, singura data din toata sarcina, in rest era doar o stare de greata de la stomac de parca mancasem ceva foarte gras si imi picase greu. Mancarea preferata erau cartofii, gatiti in orice fel, tare buni mi se pareau! Tati radea mereu si a zic ca in biberon o sa-ti puna cartofi, nu lapte! Varza murata a fost si ea prietena buna cu noi, defapt mai tot ce era sarat si acru, de dulciuri nici nu vroiam sa aud. Era unul din semnele ca aveai sa fii baietel.
Oricum si eu si tati am zis de la bun inceput ca baietel o sa fii, asa am simtit amandoi.
Pe urma au urmat ceva pofte, banale as spune eu, de pate si branza topita, covrigi de Buzau ( tare l-am mai tocat pe tati la cap cu covrigii astia ), iar intr-o seara am mancat clatite cu telemea si marmelada de capsune. Cand o sa fii mare si o sa citesti astea o sa razi cu siguranta!
Te saruta mama !
Comentarii