Incarcat in Saptamana 23
1.080 vizualizariIata-ma ajunsa si-n saptamana 23!
Multumesc lui Dumnezeu, pana acum lucrurile au decurs foarte bine.
In primul trimestru, starile de greata si ameteli au fost in limita bunul simt (n-am varsat niciodata :D), iar la capitolul mancare - am servit absolut orice mi-a poftit inima.
In trimesturl 2, n-am avut emotii pentru ca oricum auzisem c-ar fi trimestrul "de miere" al sarcinii. Cred ca un aport foarte mare l-a avut si psihicul, caci de fiecare data cand aveam oarecare crampe, ma incurajam cu gandul: bebe mic, pupa mama!
Asa se face c-am dureri de spate destul de greute (e adevarat ca si inainte de sarcina le aveam), dar nu le bag in seama... gandindu-ma la ce ma asteapta :D
Imi place sa gandesc pozitiv, sa sper ca totul va fi bine.
Am doua prietene care au nascut intr-o ora, natural (si multe altele care s-au chinuit 10-12 ore... dar trecem peste).
De ce n-as spera c-ar putea fi asa si la mine?
Sau daca ajung la cezariana, de ce nu mi-as reveni repede, la maxim 2 zile dupa?!
Haideti sa gandim pozitiv :)
mare bucurie pe capul si burtica noastra este aceea de mama purtatoare de pruncusor, tocmai din acest motiv trebuie sa ne intarim si sa rezistam tuturor micilor / mai maricelelor incercari.
p.s: cine nu-si asteapta cu mare drag si nerabdare pruncul?
pai si atunci... nu putem noi oare face fata tuturor lucrurilor care ne mai depart de el, pana la momentul nasterii?!
Comentarii