-
Primul trimestru pentru mine a fost ok, pot spune așa, cu multe emoții și sentimente, multe trăiri și noi experiențe. De la aflarea sarcinii a început totul ca un vis, mare fericire pentru noi. Din punct de vedere fizic pot spune că am scăpat ușor, față de ce am auzit experiențele altor viitoare mămici, eu inafara de o jena la mirosurile de mâncare și oboseală, nu am avut nimic. Nu am avut parte de grețuri sau amețeli, nici de dureri de burtă sau de cap, chiar am fost o norocoasă din punctul ăsta de vedere. Din punct de vedere psihic la fel, inafara șocului și realizarea și conștientizarea a ceea ce mi se întâmplă, nimic nu m-a făcut sa ma simt mai fericită și mai împlinită ca în acele momente. Tot ce gândeam era cum va fi, ce voi simți și prin ce schimbări voi trece. Singura mea grijă din acele momente era să trecem cu bine peste trimestrul 1, acesta fiind cel mai predispus avorturilor spontane. Dar ușor ușor, cu trecerea săptămânilor, cu toate analizele făcute și controalele aferente, am trecut primul trimestru cu brio. Băiețelul meu a fost cuminte și nu m-a deranjat chiar deloc, au fost momente când efectiv nu simțeam că nu sunt însărcinată, fără stări de rău, fără indispunere sau nervi. Țin să ii mulțumesc pentru asta și să ii transmit că îl iubesc mai mult decât orice pe lumea asta. Pentru mine, fiind prima sarcină mă așteptam să fie mult mai grea prima parte a sarcinii, din auzite știind că grețurile și vărsăturile erau la ordinea zilei, stările de rău și amețeală la fel iar oboseala se descria ca fiind interminabila, 24 h din 24 h fiind extenuata. Dar nu a fost deloc așa, pentru mine chiar a fost ceva foarte ușor de dus și de trăit, nu asa cum m-am speriat din auzite. De aceea nu trebuie să ne bazăm pe experientele altora deoarece fiecare suntem diferite și simțim totul diferit. Fiecare sarcina e diferita și specială în felul ei. ❤️
Comentarii