-
Trec săptămânile și eu nu mai pot de nerăbdare să îmi văd puiul. De la 16 săptămâni nu am mai făcut nici un control și abia la 22 de săptămâni urmează să fac morfologia pentru trimestrul 2. Emoții și gânduri îmi tot trec prin cap, mă gândesc să fie bine, mă gândesc să nu vadă ceva in neregula, tot felul de gânduri mă încearcă. Eu simt ca totul este bine, ca bebele meu este bine și ca asa va fi și în continuare dar totuși, parcă tot mi-e frică. Trec zilele și vine și ziua controlului, ziua mult așteptată. Bineînțeles că trebuia să aștept, domnul doctor încă avea pacientă în cabinet, mă așez cuminte pe scaun și aștept, simțind cum pulsul și tensiunea îmi creste de la un minut la altul. După 20 de minute de așteptare chinuitoare, în sfârșit îmi urmează rândul. Intru și ma așez repede pe pat, începe ecograful. Domnul doctor tăcea și analiza, măsura, asculta, eu nu înțelegeam nimic, obișnuită ca la doamna mea doctor ginecolog să mi se explice și sa mi se spună tot ce vede pe ecograf, când am văzut ca doctorul tace, m-am panicat și am întrebat dacă este totul bine, a zis ca da, este totul asa cum trebuie sa fie, sa nu îmi fac griji. Apoi ușor ușor mi-a arătat toate organele puiului meu și îmi confirma de fiecare data ca toate se vad excelent și se dezvolta perfect. M-am liniștit și m-am bucurat enorm pentru toate cele auzite. Și eu eram foarte bine, lichidul amniotic era în cantitate normală iar colul era lung și închis, singura obiecție ar fi că placenta mea încă era poziționată jos, deasupra colului dar asa cum a zis și domnul doctor, nu este un motiv de îngrijorare pentru ca are timp să se îndepărteze de col. Bineînțeles că mi s-a reconfirmat și faptul ca puiul meu mult așteptat este băiețel, un vis împlinit, așteptăm un băiețel sănătos și frumos. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru toată această binecuvântare!❤️❤️❤️
Comentarii