Primul bebe din viata mea a venit dintr-o mare dorinta de a avea un copil desi pe atunci nu stiam exact ce inseamna asta...doar presupuneam...dar am invatat mai tarziu ca nu poti presupune cum e sa fii mama pana nu esti cu adevarat, pana nu iti tii in brate puiul si incepe sa faca parte din viata ta.
Bebe 2, desi ni-l doream si il asteptam, a venit , cel putin pentru mine, pe neasteptate pentru ca nu credeam ca pot ramane insarcinata dupa prima incercare, dat fiind faptul ca la Andrei, primul copil, ne-am cam chinuit timp de 6 luni.
Prima data...eram nerabdatoare sa descopar lucruri noi, desi nu stiam ce ma asteapta...vroiam sa aflu cat mai multe, sa invat, sa simt cat mai repede cum e sa fii mamica unui pui de om. Eram curioasa si bucuroasa de tot ce mi se intampla si doar atat. Nu mi-a fost frica o clipa de nastere pentru ca habar nu aveam cum o sa fie...vroiam doar sa se intample odata si sa aflu. Tin minte si acum ce i-am spus sotului la intrarea in sala de nasteri, ca si cum ar fi fost ieri: "Ma duc sa nasc...orice o fii insemand asta!"
Acum, la cea de-a doua sarcina...se mentine bucuria de a purta in pantec un pui de om, parte din tine. Curiozitatea a disparut pentru ca desi cred ca lucrurile nu pot sta exact la fel, stiu ce ma asteapta cat de cat. Stiu ca va fii greu la inceput...cu toate ca lucrurile se vor derula de la sine, asa cum a fost de fapt si prima data...dar incet, incet ne vom acomoda cu faptul ca o sa fim 4 membri la masa, cu prezenta puiului de om, cu minunea care o port in burtica.
Stiu insa si ceva foarte important...va fii incredibil de frumos. Tot amalgamul de sentimente ne vor coplesii poate la inceput dar vor fii sentimente frumoase care vor ramane vii in sufletele noastre de parintii a doi copii pentru totdeauna.
Comentarii