Incarcat in Jurnal de sarcina
601 vizualizariDupa confirmarea sarcinii, ziua cand am imbracat rochia de mireasa mi-a adus bucurie dar si grija a venit inevitabil pentru ca stiam ca port in pantec un samburel de doar 4-5 saptamani. M-am menajat cat am putut dar am decis ca o ecografie este bine venita, ca sa stiu ca bebe e bine acolo in burtica. Ecografia facuta imediat dupa nunta pentru a ma linistii mi-a provocat spaima. Bebelusul era bine fixat insa inima nu i se vedea cum bate . Am venit acasa cu lacrimi in ochi si a urmat apoi un siroi de lacrimi pe care parca nu le mai puteam oprii. Numai gandul la momentul ala ma intristeaza si acum. E un sentiment pe care nu mai vreau sa il traiesc in toata viata mea.....lacrimile si imbratisarile sotului meu nu ma ajutau ca altadata. Am simtit ca si cum ceva inauntrul meu se distrusese si nimic nu ma putea consola.
Ecografia intravaginala de ziua urmatoare mi-a adus alte lacrimi....de FERICIRE! Desi la ecografia normala nu se vedea inimioara batand pentru ca bebe era inca prea mic, la ecografia intravaginala am vazut o licarire....inima samburelului meu batea. Cred ca a fost unul din momentele cele mai fericite din viata mea, parca prindeam aripi si puteam zbura, o fericire de nedescris.
Tot ce imi doresc mai mult in momentele pe care le traiesc acum este ca bebe din burtica mea sa fie bine, sanatos si astept cu nerabdare momentul ca am sa pot sa ii fur un pupic si sa il strang la piept!
Comentarii