-
Nu credeam ca si la a doua nastere voi avea emotii atat de mari. Parca au fost mai intense decat la prima.
Am asteptat cu nerabdare sa treaca orele sa o pot vedea pe cea mica. Imediat dupa nastere, m-au trimis la izolare in asteptarea rezultatului la testul Covid. De la 16.30 pana la ora 1.00 au fost cele mai lungi ore. Am sunat asistentele sa-mi zica daca bebe e bine si niciuna nu imi zicea nimic. Imi raspundeau ca trebuie sa ma sune dna doctor cu care am nascut. Incepusem sa intru in panica, sotul ma intreba de bebe, lui nu ii spusese nimeni nimic. Abia pe la ora 23.00 a venit o asistenta si mi-a spus ca cea mica doarme si ca este bine.
La ora 00.30 am primit mesajul ca testul e negativ si ca voi fi mutata pe sectia de neonatologie. Cum am ajuns, am cerut sa o vad pe cea mica. Mi-au zis ca doarme si ca o aduc cand se va trezi. In loc sa dorm, am stat sa astept minunea.
Era asa mica si firava! Era un ingeras in miniatura. Am pus-o la san si se chinuia mititica sa gaseasca legatura.
Am uitat de toate durerile.
Comentarii