Bloguri

Jurnal de sarcina

Drumul spre sarcină

  • De când ne-am cunoscut, eu și soțul meu, am stiut că ne dorim o familie numeroasă, astfel că imediat după ce ne-am căsătorit și am primit binecuvântarea de a fi o familie am așteptat lună de lună venirea lui bebe in burtica la mami. Din păcate au trecut așa câteva luni și bebe tot nu se dădea venit. Așa am înțeles și eu că un copilaș nu vine când îl programăm noi ci când consideră Dumnezeu că suntem cu adevărat pregătiți. In paralel as vrea sa zic că până la un moment am fost urmărită de un medic ginecolog care îmi spunea că nu am niciun motiv să nu rămân însărcinată, totul este in regula, trebuie doar sa ma relaxez eu și să nu mai fiu așa setată pe aceasta idee, deși aveam dureri pelvine și sângerări intermenstruale relativ frecvente. Văzând că trece timpul am decis sa îmi iau inima în dinți și să mai cer o părere. Totuși nu mă simțeam bine și nu păreau lucrurile chiar in regulă. Am ajuns la un alt medic ginecolog foarte bine pregătit care mi-a spus destul de direct că lucrurile nu erau chiar așa cum știam eu: aveam un fibrom uterin măricel, uter bicorn, aderențe după o intervenție din copilărie și boala inflamatorie pelvina cronica. Practic fiecare dintre acestea era un motiv să nu pot avea copii, iar eu le cam aveam pe toate. Scriu acest articol când sunt însărcinată în 33 de săptămâni deja spre a fi de folos și altor viitoare mămici, spre a fi o încurajare, că sunt puține lucruri care chiar nu au rezolvare. Recunosc că ulterior după aflarea diagnosticelor am avut o perioada de deznădejde, dar mulțumesc lui Dumnezeu pentru soțul meu care este partea pozitivă a familiei și m-a adus încet încet pe drumul cel bun, m-a sprijinit și cumva nu mai simțeam totul așa de crunt. După câteva luni de așteptat pentru a vedea evoluția fibromului, deoarece tot creștea , am fost îndrumată spre un specialist in intervențiile laparoscopice pe uter. Acesta mi-a extirpat fibromul, aderențele și mi-a verificat și trompele uterine care erau permeabile dincolo de boala pelvina cronica. Recuperarea a fost foarte rapida. Practic mai grea a fost perioada dinainte de intervenție cu grijile și scenariile din capul meu. După doar 3 luni am primit și unda verde pentru a încerca de bebe și după doar încă o lună am rămas însărcinată. Cea mai mare bucurie și împlinire din viața noastră. Va îmbrățișez cu drag și va povestesc mai multe în următorul articol.

Comentarii

0 comentarii

Comentarii Publice

Poti sa comentezi si anonim (vezi casuta la final dupa ce scrii mesajul)
 

Mesaje de la acelasi autor

  • Prima ecografie

    Buna din nou! După primul test pozitiv evident că la fel ca oricare proaspătă mamica m-am dus la ecografie. Greșeala mea a fost că speriata de durerile de implantare m-am programat un pic cam devreme...
  • Cum am aflat că sunt însărcinată?

    Bună din nou. După cum am povestit în articolul precedent am primit după un lung șir de peripeții undă verde de la medic să avem bebeluș. Sa nu credeți că asta înseamnă că mă și așteptam să rămân însă...
  • Drumul spre sarcină

    De când ne-am cunoscut, eu și soțul meu, am stiut că ne dorim o familie numeroasă, astfel că imediat după ce ne-am căsătorit și am primit binecuvântarea de a fi o familie am așteptat lună de lună veni...

Din aceeasi categorie...

  • A 15a postare

    Am ajuns și la cea de a 15a postare 🎉 abia aștept sa primesc geanta bebelușului ❤️ sunt foarte curioasa ce produse conține, sunt sigura ca ne vor fi foarte folositoare! Ma încarca de bucurie când prim...
  • Ce am învățat până acum în sarcină?

    Ne apropiem cu pași repezi de împlinirea a 7 luni de sarcină... 7 luni în care am transformat fiecare nouă experiență în spațiu de învățare.   Ce am învățat p&acir...
  • Bye bye la job

    Am zis sa mai sar etape.Sa ajung incet către saptamanile mele (adică 35 acum) ca să pot povesti ce simt acum. Închei memoriile cu ultima zi la job.Am iesit în 11 martie.Am hotarat sa îmi iau inainte ...
  • Album de sarcină

    Încă de la începutul sarcinii mi-am spus că va urma o perioadă plină de schimbări în ceea ce privește imaginea pe care o văd în oglindă.  La început, nu erau prea se...
  • Raceala...

    Normal ca am răcit, era chiar culmea după frigul pe care l am tras în Budapesta sa nu racim. E horror ideea ca nu pot sa iau nimic, nasul îmi e înfundat, ma simt atât de pleostita. Bag lămâie și miere...
  • Învățând din propriile greșeli

    Acum, la a 2 a sarcină, parcă toate lucrurile sunt mai clare și le pot gestiona mai ușor. Nu voi mai repeta același greșeli, și anume: - nu voi mai spală/calcă toate hăinuțele pe care le am.. deoarec...
  • Acasă ❤️

    Ne am întors acasă! Gata cu plimbarile, cu vizitatul, odihna! Nu mi am dat seama cata oboseala am acumulat, pana ieri când am dormit pana la ora 12!!! Wow!!! Doamne, a fost atât de bine! Am observat c...
  • Scurtarea colului

    Într-una din nopți m-am trezit cu o înțepătură puternică în burtică și spate. Nu puteam respira, nici mișca. A durat câteva secunde și s-a oprit. A doua zi am plecat liniștită...
  • Amniocenteza la 19 săptămâni

    Amniocenteză...un cuvânt oarecum ciudat, de care am auzit prima dată la ginecolog. „Ce ar putea fi atât de rău?”, mi-am spus în sinea mea. Primul gând ce mi-a trecu...
  • Dublu test pozitiv și nopți întregi nedormite!

    Săptămâna 18 a fost săptămâna magică în care am aflat sexul copilului!!   Programarea urma să fie seara, pentru a putea fi și soțul cu mine. Acea zi a fost magică cu adevărat,...