-
Alăptarea este un subiect destul de sensibil pentru proaspetele mămici. Majoritatea simt ca dacă nu alăptează nu sunt mame bune, încearcă, se chinuie și cu toate astea tot nu reușesc sa alăpteze. Nu contează cum naști, nu contează cum hrănești bebele, mama tot mama este, indiferent de toate cele spuse anterior.
Eu sunt norocoasa! Chiar pot spune ca acest proces, în cazul meu, a fost ușor, chiar foarte ușor. Ema a știut din prima unde se afla sânul, s-a atașat perfect din prima, eu doar am susținut-o și am ajutat la atașare. Deși era foarte micuța, avea o putere de trage din sânul imensa, de parca făcea asta cu mult înainte, am fost tare mandra. Pe lângă aceste momente minunate de prime atașari, între alăptari experimentam cealaltă parte a acestui proces. Furia laptelui, răni și griji. Informația consider ca este puterea, fără de care, poate nu reușeam pana la capăt. Am știut cum trebuie ținut bebele la san, astfel sa nu am răni și mai mari, de asemenea și ca bebele sa se alimente corect și în cantități necesare. Am știut sa îmi fac masaj, sa ma mulg, sa îmi detensionez sânii ce parca explodau. Informația noroc cu ea. Cred ca orice viitoare mămică înainte de naștere ar trebui sa citească cel puțin despre principalele puncte care trebuie urmărite în aceasta etapa și anume: cum reușim sa declanșam lactația, semnele ca a venit laptele, furia laptelui ce este și cum ajutam sa treacă, atașarea corecta la sâni și bineînțeles, îngrijirea sânilor. Eu personal dacă nu urmam cursul de lamaze nu aveam de unde sa știu toate aceste detalii, de aceea consider ca aceste cursuri, de asemenea și contactarea unui consultat în alăptare, este esențială.
Acum, bebelina are o luna jumate, iar alăptarea este atât de ușoară și plăcută, suntem fericite amândouă din acest punct de vedere.
Comentarii