Azi, baietelul se apropie de burtica, o pupa si o cuprinde cu nostalgie in brate: "mi-e dor de Antonia" spune cu o voce stinsa. Nici nu stiam cum sa reactionez! Imi venea sa il iau in brate, dar in acelasi timp sa si rad de inocenta lui. Un scumpic, ce mai! Sper sa fie la fel de iubitor si grijuliu si cand o sa ne trezeasca peste noapte sau o sa ii ia jucariile 
. Aproape in fiecare zi trebuie sa ii explic sa aiba rabdare ca bebe sa creasca si ca nu e bine deloc sa vina mai devreme. Pare sa inteleaga cand ii explic, insa...nu tine prea mult.
Comentarii