-
Imi amintesc ca m-am hotarat brusc sa accept dorinta iubitului meu pe atunci de a fae un copil. Mie intotdeauna mi-au placut lucrurile stabilite dinainte asa ca pentru mine ordinea vietii trebuia sa fie alta. Totuși, destinul mi-a demonstrat ca nu e asa si ca lucrurile se intampla cu un motiv. La ce ma refer?
Ei bine.. Pentru mine (dupa 7 ani de relatie) normal era intai sa ne casatorim asa ca pentru a mai si amana momentul conceperii copilului am zis sa facem intai acest pas. Trebuia sa avem nunta in 2019,primul an al pandemiei, deci nu a mai avut loc, asa ca am mutat atat nunta cat si,, viitorul bebelus". Urmatorul an.. Situatie identica.. Asa ca am zis sa nu mai stau sa imbatranim si sa vedem ce o fi.
Am zis ca sa ramai insarcinata e ușor. Nu mai ai aceiasi grija sa te feresti si gata apare copilul. Ei bine, nu a fost asa. Dupa primele 4 luni incepuseram sa ne ingrijoram. Deja ne pierdusem speranta asa ca ne-am apucat de altceva, dar fara a renunta total la idee. Ne-am apucat sa renovam casa. Intre timp, am fost la biserica unde trebuia aa ne cununam, unde am voebir cu preotul nostru ce are o fire putin detasata si glumeata. Ne-a spus:cand veniti sa va cununam vom fae si botezul si surpriza:asa a fost. Luna urmatoare bebe xreste in burtica. 😍
Comentarii