ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
În scurt timp în care m-am obișnuit cu ideea că sunt însărcinată și am conștientizat că se vor produce modificări ale organismului, mi-am propus ca în fiecare zi să mă privesc în oglinda dimineața și să admir “noutățile” ce apar și să văd frumusețea evoluției unei sarcini. Până pe la 6 luni burtica mea părea că se ascunde, iar eu așteptăm nerăbdătoare să văd modificări și să îmi crească burtica. Am învățat să zâmbesc când mi-am privit corpul cum trece prin diverse schimbări, sânii s-au mărit și mai mult, au apărut mici vergeturi pe coapse și fese, pilozitate crescută mai ales pe burtică, însă nimic nu mi-a displăcut și am învățat să mă iubesc așa cum sunt. Am parte de o sarcină extrem de frumoasă, nu spun ca este perfectă, însă prin mintea mea s-au filtrat aspectele pozitive care au rămas imprimate pentru aceasta perioadă. Am învățat să fiu mai tolerantă, mai atentă la sentimentele mele, la ceea ce gândesc și la cum mă manifest pentru că știu că stările mele sunt și stările unei mici ființe care crește în burtica mea. Am învățat că serviciul trebuie să ocupe un loc secundar în viața de familie, să îi dedic competențele doar în orele de muncă, iar apoi să mă detașez venind acasă cu o atitudine mult mai relaxantă, mai energică și mai pozitivă. Este destul de greu să îți menții zenul când coordonezi și educi micuți de 3-4 ani, însă le-am explicat situația și au părut să îmi preia starea de relaxare și de toleranță. Am avut parte de multe încercări, însă am rămas pe poziții. A fost o perioadă extrem de aglomerată psihic și emoțional prin care am trecut cu brio: examene, disertație și examenul național de definitivat. Le-am tratat ca atare și m-am gândit că indiferent de rezultatele pe care le voi obține am un alt motiv pentru care să fiu cu adevărat fericită. Asta nu înseamnă că am ignorat ceea ce se întâmplă în jurul meu, însă atunci când am întâmpinat o problemă, am căutat alături de familie sau de persoanele competente o soluție, în detrimentul unei stării de agitație și nervozitate pe ideea că “ia uite domnule ce mi se întâmplă mie”. Așadar, cu o atitudine pozitivă și pragmatică am învățat să privesc sarcina și provocările “extra” ca pe ceva firesc. Țin minte că am avut și momente de panica ca orice om, la început, când medicul mi-a transmis faptul că sarcina nu s-a fixat bine la 6 săptămâni, însă mi-a prescris un tratament și mi-a recomandat reducerea efortului fizic, reducerea stresului și uite așa m-am autoeducat pentru a deveni cea mai bună versiune a mea în calitate de viitoare mămică! Totul ține de atitudinea ta ca om, de felul în care vrei să vezi și să întregi tot ceea ce ți se întâmplă atât pe perioada sarcinii cât și în viața de zi cu zi!
Vă doresc tuturor mămicilor să aveți parte de o sarcină ușoară, să fiți relaxate, fericite și pozitive.
Comentarii