Incarcat in Prima ecografie - #Continuam povestea
302 vizualizariLucrurile păreau să vină de la sine, natural și firesc. După ce am digerat vestea cea mare, am urmat demersurile privind primele investigații și am consultat un medic specialist care ne îndrumă și astăzi. Fiecare zi părea să fie diferită și din ce în ce mai plină de suspans. Vestea a venit înainte de ziua mamei mele, așa că ne-am decis să le facem o surpriză, atât părinților mei cât și părinților soțului. Vestea a fost primită cu extrem de multă bucurie și am sărbătorit împreună. Ne-am decis ca restul rudelor să afle mai târziu pentru a fi convinși ca totul decurge bine si evoluează normal. Ne-am programat la prima ecografie, aveam mari emoții, era prima dată când treceam prin astfel de momente. Când mi-am auzit numele, am tresărit de pe scaun și m-am îndreptat timid spre ușa cabinetului. Un doctor primitor și zâmbitor m-a poftit spre laboratorul unde se efectuează ecografiile. Țin să menționez că a fost pentru prima dată în viața mea când nu m-am simțit stânjenită de un consult datorită ambientului care îți permitea să fii relaxată. În camera respectivă nu existau ferestre, iar singura lumina în afara de cea a unor monitoare mici, era o lampa ceea ce nu poate decât să te relaxeze și să îți ofere confortul de care ai nevoie în acele momente delicate din sarcină. Total relaxată fizic, dar emoționată că am să îmi văd pruncul pentru prima dată. Nu știam că la 6 săptămâni inima îi bate, moment în care atunci când l-am auzit am început să plâng deși imaginea îmi arată o bobiță mică care părea să aibă inimioară.
Cred ca fiecare moment și etapă a sarcinii este unică și mai cred că suntem extrem de minunate pentru că reușim să dăm viața unor ființe mici uimitoare.
Comentarii