Dupa cum scriam ieri, asteptam al treilea copil. Avem deja 2 copii minunati (o fetita si un baietel) care ne umplu viata de bucurie. Dar ne-am mai dorit unul. Si nu s-a lasat prea mult asteptat. Bucuria cea mare este ca data probabila a nasterii e aceeasi ca data de nastere a primului copil, la 5 ani diferenta :). Acum asteptam sa vedem daca va fi tot fetita (intuitia sotului asa spune, mi-a spus sa nu ma gandesc la nume de baieti, caci sigur e fata), dar asta mai putin conteaza, sa dea Domnul sa fie sanatos.
Primii 2 copii au varste apropiate, lucru ce m-a epuizat fizic si psihic in primele 7-8 luni dupa nasterea celui de-al doilea. Acum e o bucurie sa ii vad ca se joaca impreuna si cel mic invata multe lucruri de la sora mai mare. Dar fiindca la inceput efortul a fost mare, mi-a luat ceva timp sa ma gandesc la un al treilea copil. Dar acum, ca mi-am revenit si mi-am facut curaj, ma gandesc si la un al patrulea ! :P
Mi-am dat seama ca sunt insarcinata inainte de confirmarea lunara (lipsa problemelor), aveam dureri de burta si dispozitia modificata (din cauza hormonilor, ma enervam f usor). Primul test nu a fost f relevant (o liniuta roz pala), al doilea (la 1 saptamana distanta de primul) ne-a clarificat pe deplin. Unul din momentele cele mai emotionante (mai ales din cauza scaderii nivelului hormonului beta-hcg din sange) a fost sa ii aud inimioara la fiecare ecografie, asteptam nerabdatoare acest moment care sa imi confirme ca totul e in regula. Apoi in saptamana a 18-a, cand i-am simtit primele miscari. Iar in curand va fi emotia aflarii sexului copilului...
Comentarii