-
Cred ca am încercat sa evit cat de mult am putut momentul în care mi-am anunțat părinții de venirea lui bebe datorită emoțiilor și pentru ca nu știam cum vor reacționa la aflarea veștii. Deși am 25 de ani, din punctul meu de vedere este vârsta ideală pentru a avea un bebeluș, chiar dacă nu mă simt pregătită, niciodată nu poți fi pregătit pentru ceea ce presupune aducerea pe lume și creșterea unui copil dacă nu ai mai trecut prin asta. Am cumpărat un tort și am mers împreună cu iubitul meu în vizită la părinții mei. Ei nu știau de ce au primit tort, dar când au deschis cutia și au văzut mama a fost fericită, spunand ca este momentul și ca va fi bine, pe mine m-au cuprins lacrimile și am început să plâng. In schimb tata deși nu a zis nimic nu a fost prea încântat de veste, el și când m-am mutat de la ei a fost supărat și a plâns. Ei sunt mai de modă veche și si mie mi-ar fi plăcut ca lucrurile să se fi întâmplat altfel, adica sa ne căsătorim și după să aducem un copil pe lume adică în ordinea corectă dar și eu și iubitul meu am fost delăsători ne doream dar eram bine și așa nu era pentru noi o prioritate să ne căsătorim. Și deci tatăl meu era de părere ca ne-am grăbit. Da, nu eram căsătoriți dar locuiam împreună intr-o casă a noastră, eu terminasem facultatea, amândoi lucram, nu eram nici prea tineri nici prea bătrâni ca să facem un copil. Dacă stau să analizez situația mea de acum cu situația părinților mei când s-au hotărât să mă facă pe mine e o diferență foarte mare, dar erau alte vremuri pe atunci. Oricum aveam de gând să facem cununia civilă în următoarele săptămâni.
Comentarii