-
Sunt in saptamana 9 de sarcina, ca deobicei astazi miam facut treburile in casa si spre seara am iesit cu ceke3 micute si cu sotul meu la plimbare. Totul a fost bine pana am ajuns inapoi in casa si mam asezat pe pat. Atunci am simtit ceva cald curgand din mine, cand mam ridicat mam speriat era patul patat de sange si eu toata murdara. Am mers repede la baie si mam schimbat de haine si miam pus tampon cu speranta ca mi se va opri sangerarea dar nici o sansa, sangele curgea mai tare, atunci mam schimbat din nou si mam asezat in pat dar degeaba. Am sunat la salvare si am coborat jos dar nu a venit asa de repede cum am sperat. Mau luat figurile asteptand salvarea. Intr-un tarziu in noapte pe la ora 22. 30 am ajuns la spital, acolo ma vazut un doctor si mia spus ca bebe ii in pericol sa moara si sa fac avort dar eu am spus clar Nu. A iesit la sotul afara pe hol si ia spus ca sunt si eu si bebe in pericol si ca ar fi mai bine sa fac avort dar acelasi lucru ia spus si sotul ca doar bunul Dumnezeu va hotari soarta bebelusului. Ma dus in salon si mi sa administrat tratament si am stat linistita acolo un pat rugandu-ma la bunul Dumnezeu sa fie cu bebelusul meu. O. Salon cu mine mau erau internate 4 femei. Doua cu eminenta avort, una care a pierdut o sarcina iar alta care urna sa fie operata. Noaptea a trecut foarte greu. Dupa cateva zile de tratament eram mai bine nu mai sangerat si mi sa spus ca voi pleca acasa,dar trebuia sa stau doar in pat fara sa fac eforturi si mult tratament.Am mers la control dupa o luna de zile u eram prea bine placenta imi era dezlipita si uterul plin de sange, am venit dezamagita dar am zis caci Dumnezeu il iubeste pe bebe si ca ii va da o sansa. A mai trecut o luna si am mers iar la control la 4 D acum sa mirat si doctorul exclamand "mare Dumnezeu aveti" placenta sa lipit si bebita era foarte bine. Am plecat foarte fericiti stiind ca baietelul nostru acum e bine.
Comentarii