-
După recomandările primite la ultima ecografie ne-am programat pt amniocenteza la spitalul Filantropia, la un medic foarte bun. Săptămânile au trecut foarte greu, gândul ca s-ar putea confirma diagnosticul ma consuma incet incet. A venit și ziua mare. După aproape 2 ore de așteptat pe hol și plimbat sus jos la departamentul de genetica și sus la cab de obstetrica, a venit și momentul cel Mare. Deși atât medicul genetician și cel ginecolog nu recomandau amniocenteza am mers mai departe. Lucrul acesta m-a uimit foarte mult. Cei 3 medici la care am fost nu au știut sa interpreteze corect analizele. Ma gândesc câte mămici au trăit inutil stresul acestei proceduri.am întrat în cabinet și după ce mi s-a făcut o ecografie amănunțită, am fost pregătită pt amniocenteza. Procedura în sine nu este dureroasa, totul durează câteva minute. Ceea ce am simțit nu a fost durere fizica, dar spun cu mana pe inima ca a fost cea mai urata și apăsătoare experiența de pana atunci. Faptul ca m-am văzut singura, fără sprijinul soțului și presiunea medicilor de a nu face aceasta procedura au fost momente groaznice. Dar am mers înainte, venisem pregătită dar nu ma asteptam sa fie atâta încărcătură emoțională. După am primit recomandări de repaus total 3 zile și sa așteptăm 5 zile primele rezultate, iar apoi după alte 2 săptămâni rezultatul final.
Comentarii