Logheaza-te cu
Săptămâna 34 de sarcină a debutat cu niște provocări neașteptate. Am făcut ultimele analize de trimestru 3 și m-am trezit cu o anemie severă. Din cauza asta nu mi simțeam bebelușul mișcând și uneori făceam atacuri de panică când mă aflam în spații închise sau eram înconjurată de mai multe persoane. Provocarea a fost să fac perfuzii timp de o săptămână pentru a mă pune pe picioare atât eu cât și copilul... Așadar am cumpărat tot ce trebuie și cu o frică uriașă de ace și înțepături am început minunatul tratament. Primele zile au fost ok. Bebele era mai vioi și chiar mișca voios ori de câte ori primeam perfuzia cu ,,de toate". Lucrurile au început să se schimbe puțin odată cu intrarea în săptămâna 35. Picioarele au început să se umfle considerabil și burta să-mi provoace o durere groaznică. Așa că pe lângă minunatul tratament pentru anemie m-am trezit făcând perfuzii pentru durere și menținere. Acest lucru nu a durat foarte mult deoarece picioarele au început să se umfle și să se umfle și să se umfle.... Inițial am zis că e de la căldură (mai pățisem de câteva ori acest lucru, dar peste noapte reveneau la forma lor naturală), dar văzând că nu-și dau drumul cu nimic am sunat medicul. Vestea mare a fost că rețin apă în organism cauza ar fi...că nu am eliminat perfuziile. Acum tocmai am încetat tratamentul cu perfuzii (de fapt am luat o pauză) și încerc să fac ceva în privința edemelor de la picioare. Îmi este foarte greu să merg și mii frică să nu trebuiască să fiu ajutată de cineva sau să mi iau un scaun ajutător. Kilograme multe nu am luat, dar chiar și așa picioarele nu mă mai ajută acum. Aștept să închei săptămâna 35 și să merg la medic cât mai curând. Deocamdată păstrăm legătura prin telefon pentru că nu mă prea pot deplasa.... Până acum nu m-am confruntat cu asemenea situații dar îmi doresc din tot sufletul să se apropie nașterea pentru că nu știu cât o să mai pot duce. Deși pare ultima sută de metri, fiecare zi e o nouă provocare plină de durere.... Sper să merite totul!
Comentarii