-
Îmi amintesc și acum cu emoție cum calculam de la început câte săptămâni de sarcina au trecut, cât înseamnă asta în luni, aveam impresia ca timpul trece foarte greu și îmi doream sa treacă mai repede, sa crească bebelina, sa scap de stresul primului trimestru. Și îmi era cu atât mai greu pentru ca mi-a fost foarte rău.
Săptămânile 6 și 7 au fost cele mai grele. Am avut o stare de rău și o senzație de greață continuă. Nu am vomat deloc deși uneori îmi doream sa vomit pentru ca aveam impresia ca asa ma răcoresc și poate îmi va fi mai bine. Țin minte ca îmi era atât de rău încât îmi spuneam ca n-as fi rămas niciodată însărcinată dacă as fi știut ca îmi va fi atât de rău. Nu ma ajuta nicio pastila și cu toate ca îmi era greață tot timpul, as fi mâncat încontinuu.
Toți cei apropiați îmi spuneau ca e doar o perioada și ca va trece. Și așa a fost, m-am trezit într-o dimineață și nu mai aveam nimic, nu-mi venea sa cred.
Asa ca fetelor, fiți puternice, orice rău este mai puțin rău când ne gândim la inimioara care bate înăuntrul nostru. Cred ca cel mai tare m-a motivat în acea perioada faptul ca doctorita ginecolog care îmi urmareste sarcina îmi spunea ca ea se bucura ca îmi este rău pentru ca ăsta este un semn ca sarcina creste și evoluează asa cum trebuie. Și am răzbit cu gândul ca bebelusa este bine.
Comentarii