Alăptarea

Maternitatea era raiul acela in care mamele dorm linistite, asemeni bebelusilor. Nu-mi amintesc sa-l fi auzit pe Albert plangand in spital. Au simtit sa ma avertizeze ca acasa nu va fi la fel: bebelusii plang, deci sa ma pregatesc. Si sa ma odihnesc, indemnul invariabil. Pe care l-am luat de bun. M. ma incuraja si el sa dorm, pe acelasi principiu, ca nu mai pup dupa. Trei zile cat am stat in spital, am dormit, m-am uitat la filme, am primit vizite, am mancat bine, m-am relaxat, am ras, ba chiar am citit si niste reviste. Ma simteam ca in vacanta. Imi aduceau puiul la intervale regulate si il vedeam cum doarme linistit. Ma gandeam ce bine e ingrijit si le eram recunoscatoare doamnelor zambitoare, care mi-l aratau ca pe un soi de bibelou. Ceea ce scapam in vedere era faptul ca, in tot acest timp, mogaldeata mea era hranita cu biberoane de lapte praf, in loc sa primeasca lapte de mama, care exista din plin. Nu s-a gandit nimeni sa ma avertizeze ca cele trei zile de biberon si de pus extrem de rar la san aveau sa aiba consecinte dezastruoase pentru alaptare. Acea alaptare la care totusi visam. M-am odihnit deci, am fost ascultatoare si le-am vazut pe asistente zambind multumite. Am plecat din maternitate cu ceea ce mai ramasese din cutia de lapte praf, desfacuta special pentru copilul meu. Si, odata ajunsi acasa, Albert n-a mai vrut sa suga. Tipa dupa biberonul cu care fusese obisnuit. Am sfarsit prin a-i mulge lapte timp de sase luni, perioada care mi-a parut interminabila. Cu nopti de stres, de nesomn, cu bebelus agitat si imposibil de linistit. Cu mine terminata psihic si cu gandul numai la somnul din maternitate. Sase ani mai tarziu, a venit pe lume Aris, sub forma unui ghem cald si pufos de iubire. Tot nastere naturala. Aris a avut niste mici probleme de sanatate din start si a trebuit sa accept aceeasi separare, imediat dupa nastere, ca in cazul lui Albert. Dar parca pe el mi l-au adus mai repede in salon. Si parca sugea mai cu pofta decat frate-su. Iar eu eram de neclinit: fie ce-o fi, de la sanul meu copilul asta nu se misca. Nu mi-a iesit planul, tot am cedat la un biberon cu lapte praf, pe care asistentele mi l-au recomandat cu caldura. Din fericire, a fost singurul. A doua zi, medicul neonatolog mi-a amintit problemele de sanatate ale puiului si mi-a recomandat, la randul ei, “un biberon sanatos de lapte praf, sa il punem pe picioare!”. –Sa il punem pe picioare? Dar am lapte, de ce sa ii dau formula? -Aveti? era surpsinsa. –Da si vreau sa ii dau. -Bine, dar daca intampinati probleme, trecem pe biberon. N-am inteles de ce as fi avut probleme. Nici de ce mi-a recomandat formula de lapte ca prima solutie pentru a-mi pune copilul pe picioare. De ce nu m-a intrebat daca alaptez din start, daca vreau, daca pot? De ce nu m-a incurajat sa o fac? De ce m-a trimis spre laptele praf? Ah, si spre odihna, aceeasi odihna imi era bagata pe gat, ca in cazul lui Albert: -Lasati-ma sa il iau de aici la noapte, haideti sa va odihniti! Nu le-am mai lasat. Eram pregatita sa nu repet greselile trecutului. Mi-am pus copilul la piept si 90% din timpul petrecut in maternitate, acolo l-am tinut. Veneau asistentele: -Vai, doamna, tot cu el la san stati? Pai e prea mult, credeti ca acasa mai puteti face la fel? Daca l-ati obisnuit asa, greu o sa va fie! Venea si medicul meu la control: Nu l-ati mai dat de la piept? De dimineata? Mustacea. Mi-ar fi zis mai multe, dar privirea mea trebuie sa il fi descurajat. Nu mi-a pasat de nimeni si de nimic, de indemnurile lor, de sfaturile nedorite, de glume, de zambete, de priviri. Eram de fier, ca mai trecusem prin asta. Dar sa fi fost la prima nastere. Pai n-as fi cedat la biberonul ala de lapte praf menit, chipurile, sa imi puna copilul pe picioare? Si la urmatorul, absolut necesar, din acelasi motiv? Si la tot restul? Si apoi n-as fi luat cutia cu lapte praf oferita cu generozitate de spital si as fi sfarsit prin a i-o da acasa? Si uite-asa, mi-as fi privat bebelusul de laptele de mama, cel mai bun aliment pentru el, linistea lui si a noastra. Zilele trecute, a nascut draga mea prietena, tot la o clinica privata, alta decat cele unde mi-am nascut eu copiii. Acolo gaseai la tot pasul biberoane cu lapte praf si asistente dornice sa iti indese puiul cu ele. Pai iti aduceau patutul cu bebelusul si cu biberonul gata preparat alaturi, sa ai acces la el usor, sa fii tentata sa i-l oferi. In caz ca nu se satura la san, asa spuneau. Principiul era simplu: noi incurajam alaptarea, sigur, e un lucru bun, dar, in cazul dumneavoastra, s-ar putea sa nu fie posibila. Din te miri ce motive, ca m-a durut capul cand am auzit ce imi povestea prietena mea. De aceea am si chemat consiliera noastra in alaptare la spital, sa fim sigure ca ni se spun niste lucruri pertinente. Si cand tu, proaspata mama, speriata dupa nastere, dezorientata cu bebelusul in brate, auzi ca exagerezi tinandu-ti copilul asa de mult la san si ca biberonul ar putea fi o solutie potrivita, il accepti cu bratele deschise. Parca ce conteaza un biberon, doua, trei? Daca vrei sa alaptezi, vei incepe de acasa. Nu e nimic rau in asta, abia te mai odihnesti in maternitate. O, ba e, e ceva rau in asta. Mi-as dori sa fiu bine inteleasa. Stiu ca presiunea e imensa pe proaspetele mame care isi doresc mult sa alapteze. E un gand care te poate coplesi: Ce ma fac daca nu reusesc? Nu pot concepe asa ceva! NU e un capat de tara daca nu alaptezi, asta clar! Insa, asigura-te ca motivul e acela ca nu iti doresti sa o faci. Sau, daca vrei cu tot dinadinsul sa alaptezi, asigura-te ca intr-adevar nu poti. Desi ai primit cea mai buna consiliere si ai depus toate eforturile. Dar nu ingrosa randurile femeilor care au fost descurajate sa alapteze printr-o trimitere, mai mult sau mai putin directa, spre laptele praf miraculos. Spre biberonul acela care, chipurile, rezolva totul foarte simplu, cand, de fapt, strica mult. Nu te lasa descurajata si nu ceda bebelusul asistentelor, pentru odihna promisa. Decat daca simti ca ai intr-adevar nevoie de ea. Eu m-am odihnit de minune in primele luni cu Aris acasa, alaptatul si cosleepingul au facut minuni. Si nu le-as fi putut pune in practica daca as fi avut un start gresit, ca in cazul primului copil. Inceputul e cel mai important, nu uita asta. Nu stiu cum e in maternitatile de stat. Am auzit povesti de la mamici cum ca ar fi si mai rau, dar, principiul ramane acelasi: daca vrei sa alaptezi, nu lasa pe nimeni si nimic sa te descurajeze de la asta. Fa tot ce iti sta in putere sa stimulezi secretia lactata, tine puiul cat poti la piept si ai sa vezi ca va fi bine. La final, este important sa stii asta: daca, indiferent de motiv, nu ai reusit sa alaptezi, desi ai visat la lucrul acesta, e in regula! Stai linistita! Inainte de orice, omuletul tau are nevoie de o mama calma, calda, relaxata. Modul in care il hranesti nu schimba iubirea pe care o ai pentru el.