Dragele mele, sunt pe ultima suta de metrii si astept nerabdatoare sa apara printesa mea, Daria Natalia. Sunt extrem de emotionata in privinta acestui lucru, ma aflu la prima sarcina, sarcina venita pe neasteptate deoarece eram diagnosticata cu sindromul ovarelor polichistice. In momentul de fata sunt in luna 40 de sarcina si astept cu sufletul la gura momentul in care o sa-mi tin fetita in brate. Merg din 3 in 3 zile la spital pentru efectuarea unei cardiotocograme, fetita e foarte bine, nu prezinta semne de suferinta fetala. Imi doresc sa nasc natural si sper ca voi reusi acest lucru deoarece am facut destula miscare pe perioada sarcinii. Bagajul pentru maternitate l-am pregatit in urma cu o luna de zile, am pus tot ce am considerat ca imi va fi necesar pe perioada internarii. Peste 3 zile este ziua mea de nastere si mi-as dori foarte mult sa nasc in acea zi, deoarece ar fi cel mai minunat cadou pe care l-as fi putut primi vreodata. Acasa mai am inca 3 copilasi, adica 3 pisici care imi sunt tare dragi si la care nu am renuntat (le-am luat de pe strada, fiecare cu propria poveste). Imi doresc ca acestia sa fie prietenosi cu Daria cand va veni pe lume, o sa revin cu detalii in curand despre acest lucru. In linii mari, va povestesc ca atunci cand am aflat vestea ca sunt insarcinata am fost foarte fericita si a fost cel mai frumos cadou primit inainte de cununia religioasa care a fost in luna mai. Pe toata perioada sarcinii am fost umbrita de tot felul de simptome neplacute:insomnii, greturi, varsaturi, ameteli, dar care s-au ameliorat incepand cu trimestrul 2 de sarcina. Primele miscari ale fiicei mele le=am simtit in saptamana 18 de sarcina, la inceput le percepeam ca pe niste bule care se spargeau, ulterior miscarile au devenit mult mai ample, astfel s-a creat o legatura puternica intre mine si ea, care nu poate fi descrisa in cuvinte. Am scris pe scurt povestea mea, dar promit ca o sa revin cu detalii referitoare la experienta nasterii, respectiv primul contact cu bebelina mea.
Comentarii