-
Zvonul ca sunt insarcinata nu a picat bine pentru unele persoane din familie. Atunci cand am dat marea veste ca sunt insarcinata, unora din neam le-a cam picat fata. Parintii mei nu au fost de acord cu iubitul meu si mereu s-au bagat in relatie. Ei erau la mare, in concediu. I-am sunat si i-am intrebat in gluma: "ce ati spune daca va spun ca sunt insarcinata?". Mama deja se albise la fata, iar tata se facea ca nu aude. Pana la urma, mama a spus sa iau ce am luat si pana atunci (cred ca se referea la anticonceptionale - pe care nu le-am luat niciodata). Intr-un final le-am dat vestea ca vor avea un nepotel. Ea a inceput sa planga (cred ca de nervi, ca de bucurie nici atat), iar tata se tinea tare, era indiferent. Ma rog... Mi-au urat ei acolo toate cele bune (stiu ca nu s-au bucurat si ca acele urari nu au fost din inima, dar asta nu a contat pentru mine. Pentru mine conta bebe, conta noua mea familie. Am mai dat cateva telefoane in stanga si in dreapta si hop, ce sa vezi? Mamaie (mama mamei mele) a inceput sa ma certe: "Stati acasa si faceti copii! De unde aveti bani sa il cresteti? Tu nu ai nici "servici" (eu abia terminasem facultatea si urma sa ma angajez, iar iubitul meu castiga si castiga destul de bine la serviciu)." Am lasat-o sa isi spuna replica. Sincera sa fiu, i-as fi inchis telefonul, dar am fost prea blanda si nu am vrut sa ma enervez. La sfarsitul conversatiei a urat si ea cu juma' de gura cateva complimente (tataie nu mi-a zis nimic; el a fost singurul care s-a bucurat - in trecut a suferit un AVC, dar inca mai e constient de ceea ce zice). Dupa toate aceste intamplari, m-am pus sa citesc putin. Voiam sa ma eliberez de toata tensiunea pe care o acumulasem pe parcursul zilei. Bebe era bine. Ma mangaia in burtica, iar asta ma facea cea mai fericita.
Comentarii